Armata rusă nu permite profesorilor din Mariupol să părăsească oraşul. 

Regimul de ieşire din oraşul Mariupol a fost din nou înăsprit. Consilierul primarului, Petro Andriuşcenko, a explicat că de data aceasta, restricţiile au fost impuse cadrelor didactice.

Potrivit acestuia, ca urmare a faptului că redeschiderea majorităţii şcolilor, liceelor şi a două universităţi a eşuat din cauza lipsei de cadre didactice, profesorilor li s-a interzis, din nou, să părăsească Mariupolul.

Ocupanţii recurg la agresiuni fizice pentru a obliga profesorii să coopereze cu ei.

"Creşte numărul cazurilor în care profesorii sunt agresaţi pentru a fi convinşi să meargă la muncă. Sunt vizitaţi la domiciliu de patrule separate şi li se explică necesitatea cooperării. Toate discuţiile au loc cu asistenţa şi sprijinul colaboraţioniştilor" - a declarat Andriuşcenko, citat de Rador.

Adevărul de la Olenivka, povestit de o prizonieră. Se dormea în ture, toaletele nu funcționau, soldații erau torturați

Povestirile unei prizoniere de război de la Olenivka, Ucraina, au ajuns într-un articol din The Guardian.

„Țipetele soldaților care erau torturați, celule de detenție supraaglomerate, condiții inumane, intimidări și crime. Comunicațiile cu lumea din exterior au fost inexistente, iar zilele erau numărate pe un calendar artizanal făcut dintr-o cutie de ceai”.

Asta a povestit prizoniera Anna Voroșeva, o antreprenoare ucraineană în vârstă de 45 de ani, despre lagărul de detenție în care zeci de soldați ai Ucrainei au murit arși luna trecută.

Anna a stat 100 de zile în penitenciar

100 de zile a petrecut Anna în Olenivka, după ce a fost reținută la jumătatea lunii martie la un punct de trecere făcut de separatiștii pro-ruși din Donețk. Ea încerca să livreze ajutoare umanitare în orașul său de baștină, Mariupol. Separatiștii au arestat-o pentru „terorism” și au dus-o la Olenivka într-o dubă de poliție supraaglomerată.

Aflată acum în Franța și în proces de recuperare, Anna Voroșeva spune că nu are nicio îndoială că Rusia a ucis prizonierii de război „în mod cinic și deliberat”. „Vorbim despre o răutate absolută”, a explicat ea.

29 iulie a fost ziua în care oamenii de acolo au murit într-o explozie misterioasă și dezastruoasă. Moscova acuză Ucraina că i-a ucis cu rachetele Himars, în timp ce imaginile din satelit și investigațiile independente arată că soldații și-au găsit sfârșitul după ce o bombă a fost detonată din interior.

Rusia a transmis că 53 de prizonieri au murit, iar alți 75 au fost răniți. Ucraina nu a putut confirma aceste numere și a cerut o anchetă. Victimele făceau parte din batalionul Azov. Înainte să se predea în luna mai, aceștia au apărat combinatul Azovstal din Mariupol, adăpostindu-se în subteran.

Rusia nu i-a vrut în viață

„Rusia nu i-a vrut în viață. Sunt sigur că unii dintre aceia «uciși» în explozie erau deja decedați. A fost o modalitate isteață de a acoperi faptul că au fost torturați până la moarte”, a mai zis ea.

„Le-am auzit plânsetele”, a adăugat Anna. „Puneau muzică la volum mare pentru a le acoperi urletele. Erau torturați tot timpul. Investigatorii râdeau și îi întrebau ce au pățit, iar soldații spuneau că s-au împiedicat. A fost o demonstrație de putere. Prizonierii au înțeles că orice se poate întâmpla și că ar putea muri la fel de ușor”.

Celulele erau atât de supraaglomerate încât se dormea pe ture. Femeile nu primeau decât 50 grame de mâncare, iar de produse de igienă intimă nu se mai poate pune problema. Toaletele nu mai funcționau. „A fost foarte rău. Oamenii plângeau și își făceau griji pentru copii și familiile lor”. CITEŞTE AICI MAI MULTE

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News