Prof. Univ. Dr. Vlad Ciurea a fost întrebat dacă credința are vreun rol în procesul de vin­decare.

„De ce credeți că toți sfinții aceia din biserici au pictată o aureolă în jurul capului, și nu al mâi­nilor sau al picioarelor? Encefalul nostru are un câmp electromagnetic care este dovedit. Care, în plus, este atât de puternic, încât, dacă s-ar pune electrozi, acesta ar putea ține aprins un bec. Or, despre acest câmp magnetic s-a spus că este legătura noastră cu divinitatea, că este interfața dintre lumea noastră și cea spirituală. Neurologii lucrează adesea cu un aparat numit RMN funcțional, care e capabil să arate cantitatea de hidrogen și de apă din creier și, în funcție de asta, să evidențieze structurile și den­sitățile creierului. Ei bine, acest aparat a de­monstrat că la măicuțele care se roagă în timpul testării, la persoanele super credincioase, anumiți centri din creier se aprind, devin foarte activi. Mai mult, sunt voci în știință care vorbesc de un centru al credinței în mijlocul creierului. E vorba de un anumit nucleu de profunzime, extrem de sensibil la marile emoții posibile, despre care s-a constatat că este foarte activ și în trăirile religioase”, a spus Vlad Ciurea.

„Este deja un lucru dovedit că, atunci când crezi într-un medicament, un doctor, un cuvânt, o formă de divinitate, forțele cerebrale se mobilizează altfel în scopul învingerii bolii. (...) La o mobilizare mentală, la a atinge o stare de meditație mentală. Elimini orice zgomot din jurul tău, telefoane, televizoare, forfotă, și te mobilizezi cu tot creierul pe care îl ai. Îți definești clar niște scopuri, cum e cel de a te vindeca, pe care apoi le repeți ca pe o rugăciune. Aceste rugăciuni repetate duc la o meditație, care e favorabilă creierului și în­vingerii bolii. Nu avem nicio certitudine în ce pri­vește existența unei divinități. Dar lumea biologică e prea bine organizată ca să nu bănuim că există ceva în spatele acestei perfecțiuni. Și, văzând ca medic efectele ex­traor­dinare pe care cre­dința le are asupra orga­nismului uman, nu pot decât să spun că e mai bine să credem”, a spus acesta.

„Când operez, se încuie ușile, se închid toate telefoanele, se sting toate luminile în sală în afară de lumina de la microscop. Se discută numai despre operație, nu vorbim de fotbal și nu ascultăm muzică. Când operez, sunt ca în transă, nu simt nici obo­seala. E o concentrare totală. Și da, înainte să intru acolo, îmi fac cruce și trimit un gând spre Dum­nezeu. Experiența ca medic mi-a arătat că nu totul depinde de noi”, a spus, pentru Formula As, Vlad Ciurea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News