Baterii care „mor” la numai 18 luni de la fabricare, imprimante care se blochează atunci când ajung la un anumit număr de pagini imprimate, becuri care se ard după ce sunt utilizate o mie de ore. Toate au data de expirare programată. V-ați întrebat vreodată de ce, în ciuda avansului tehnologic, produsele pe care le folosim durează din ce în ce mai puțin? De Ce News încearcă să vă ofere explicația.

Fie că este vorba despre România, Europa, SUA, Africa sau Asia, în orice parte a lumii principiul este același: cumpărat, folosit, aruncat și de la capăt. Este vorba despre o practică industrială care consistă în reducerea deliberată a vieții unui produs pentru a crește consumul, deoarece, așa cum se spunea public încă din 1928, un produs care nu se consumă sau care are o duratp de viață foarte lungă este o tragedie pentru afaceri.

Becurile durau 1.500 de ore când au fost inventate, iar acum durează o mie

Edison a vândut primul bec în 1881. Durata de viață a invenției revoluționare era în acel moment de 1.500 de ore. În 1911, apărea în presă o reclamă conform căreia o firmă comercializa becuri cu o durată de viață de 2.500 de ore. În 1924 s-a produs schimbarea. Un cartel format din firme americane și europene au semnat un pact prin care viața becurilor se reducea deliberat la 1.000 de ore. Acest cartel se numea Phoebus și nu a existat oficial niciodată, dar este inițiatorul principiului „cumpără, aruncă, cumpără”. În prezent, principiul se aplică majorității covârșitoare a produselor non-alimentare, de la iPod-uri până la haine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News