Indiferent de modul de abordare al problemei creșterii salariului minim, realitatea cere imperios o creștere a acestuia. Nivelul acestuia în România este nu doar sub media europeană dar și inadecvat efectelor negative ale inflației asupra  puterii de cumpărare.

Salariul minim este un subiect care se află în centrul dezbaterii teoriei economice la nivel european de ani de zile. Unii susțin că aceasta este o măsură necesară pentru a se asigura că lucrătorii primesc un salariu echitabil, în timp ce alții consideră că aceasta duce la rate mai mari ale șomajului și la creșterea costurilor pentru întreprinderi. Cu toate acestea, un lucru este clar  că impactul salariului minim asupra forței de muncă este o problemă complexă care necesită o analiză suplimentară.

Este surprinzător din punctul meu de vedere analiza extrem de simplă și lineară pe care actuala guvernare o face asupra creșterii salariului minim punând un accent exagerat asupra avantajelor și minimizând posibilele efecte perverse ale acestei măsuri. Desigur, expozeul electoral primează în acest moment dar consider necesară și o analiză mai amplă care să clarifice anumite aspecte ale impactului unei astfel de măsuri în perioada următoare.

Uniunea Europeană pariază acum pe creșterea salariului minim pentru a recâștiga puterea de cumpărare după vicisitudinile crizelor și a efectelor Covid. În acest fel, se urmărește creșterea consumul intern și, astfel, să se consolideze redresarea economică.

În ultimii ani, revizuirea ascendentă a SMI (salariul minim interprofesional) pare să fie o constantă în aproape toată Europa. Dacă în 2015 guvernul britanic a anunțat o creștere a salariului minim pentru lucrători de peste o mie de euro (până la 1.378 € în prezent), și alte țări precum Franța, Belgia și Olanda au făcut progrese în acest sens, în ciuda faptului că economia europeană este încă afectată de deflație.

Tendința este deosebit de puternică în Europa de Est, unde creșterea SMI comparativ cu 2007 este și mai mare în Letonia (178%), România (143%) și Bulgaria (125%). Germania, care până atunci promovase politici de flexibilitate a muncii în Europa, s-a alăturat prin stabilirea pentru prima dată a unui salariu minim de aproximativ 1.440 de euro pe lună.

Care sunt, în mod teoretic, beneficiile creșterii salariului minim ?

În acest sens, susținătorii SMI susțin că o revizuire ascendentă ar conduce la o creștere a consumului intern printr-un dublu efect: pe de o parte, creșterea venitului nominal al lucrătorilor ar îmbunătăți puterea lor de cumpărare; Pe de altă parte, o redistribuire a veniturilor către sectoarele cele mai defavorizate ar stimula cheltuielile datorită tendinței marginale mai mari de consum a acestor grupuri.

O creștere a SMI ar consolida cererea agregată prin intermediul consumului intern și, astfel, ar consolida redresarea producției și a ocupării forței de muncă.

Se susține că un SMI mai mare ar avea, de asemenea, efecte redistributive semnificative fără a fi nevoie de niciun efort bugetar. Conform acestei analize, resursele alocate de firme pentru acoperirea creșterilor salariale se scad din profiturile firmelor. Astfel, o creștere a salariului minim ar contribui la reducerea inegalităților sociale fără a fi nevoie de cheltuieli publice, așa cum este cazul multor politici sociale în acest scop.

În sfârșit, susținătorii SMI susțin că existența unui salariu minim este un instrument eficient în lupta împotriva exploatării prin muncă, întrucât consolidează poziția lucrătorilor care altfel ar avea dificultăți în a-și negocia salariile. În același timp, un salariu minim mai mare ar contribui la creșterea formării de capital uman și la reducerea locurilor de muncă temporare, întrucât angajatorii sunt adesea mai deschiși să investească în lucrători mai bine plătiți pe termen lung.

Pe de altă parte, unii susțin că salariul minim poate duce de fapt la creșterea productivității în rândul forței de muncă necalificate. Acest lucru se datorează faptului că lucrătorii se pot simți mai motivați și apreciați atunci când sunt plătiți cu un salariu mai mare și pot fi mai predispuși să muncească mai mult și să rămână la angajatorul lor pentru perioade mai lungi de timp. De exemplu, un studiu realizat de Organizația Internațională a Muncii (vezi: ” Mecanismul de control al aplicării convențiilor OIM” 2020 ) a constatat că există o corelație pozitivă între creșterea salariului minim și creșterea productivității.

Care sunt, în mod teoretic, dezavantajele  creșterii salariului minim

În primul rând, se apreciază că va exista doar un efect temporar și conjunctural asupra creșteri consumului deoarece prețurile vor deveni mai mari ca urmare a faptului că procentul de creștere a valorii forței de muncă prin creșterea salariului minim se va regăsi în costurile  ” la raft” al produselor și serviciilor. Ulterior, consumul intern s-ar fi putut îmbunătăți doar ușor datorită iluziei monetare, iar autoritățile ar trebui să ia măsuri pentru a evita căderea într-un cerc vicios al inflației și revizuirilor salariale.

Pe de altă parte, efectele redistributive ale SMI sunt, de asemenea, neclare, deoarece susținătorii săi presupun că un salariu minim mai mare reduce profiturile întreprinderilor. În plus, inflația generată de un SMI mai mare ar putea reduce puterea de cumpărare a sectoarelor cu venituri mici care depind de prestații fixe, cum ar fi pensionarii sau șomerii care supraviețuiesc din sprijin public.

Deci, inflația generată de un SMI mai mare ar putea reduce puterea de cumpărare a sectoarelor cu venituri mici care depind de beneficii fixe.

În plus, se poate argumenta că un SMI prea ridicat poate avea un efect negativ asupra șomajului, deoarece ar putea elimina de pe piața muncii lucrătorii cu salariile cele mai mici. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un salariu minim de 1.000 de euro ar împiedica accesul la locuri de muncă pentru toți cei care nu pot solicita această sumă pentru munca lor, pur și simplu pentru că aduce mai puțină valoare companiei. Din acest motiv, în numeroase ocazii (în special în țările mai puțin dezvoltate), creșterile SMI care nu țin pasul cu productivitatea reală nu fac decât să încurajeze munca nedeclarată și să aibă un impact redus asupra vieții lucrătorilor. Astfel, salariul minim poate ajunge să dăuneze tocmai celor pe care ar trebui să-i ajute.

În cadrul teoretic, dacă salariul minim este peste punctul de echilibru dintre cerere și ofertă pe piața forței de muncă, va exista o pierdere a locurilor de muncă. Dacă este mai mică, nu va avea niciun efect asupra ocupării forței de muncă. 

Cu toate acestea, efectele sale asupra ocupării forței de muncă sunt disparate și nu par să prezinte o tendință clară.

Printre cele mai performante țări se numără Polonia, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă, care au reușit să reducă șomajul și să crească salariul minim. Pariind pe un model bazat pe o industrie orientată spre export și pe dezvoltarea piețelor lor interne, modernizarea economiilor lor le-a permis să crească productivitatea lucrătorilor lor și datorită acestui fapt au reușit să se confrunte cu o creștere continuă a salariilor minime, creând un cerc virtuos între consum și producție.

La celălalt capăt al spectrului se află țări precum Portugalia, Letonia și Lituania, care au ales, de asemenea, să crească salariul minim, dar, în același timp, au suferit de o creștere alarmantă a șomajului. În cele din urmă, merită remarcate și câteva cazuri de înghețare a salariului minim sau de reducere a acestuia (Grecia), deși niciunul dintre acestea nu pare să fi reușit să genereze locuri de muncă pe cont propriu.

În orice caz, adevărul este că IMS este, fără îndoială, una dintre cheile actualei dezbateri economice europene. Deși este adevărat că domeniul său de aplicare real este limitat (deoarece, în multe cazuri, salariile minime sunt stabilite prin convenții colective în fiecare sector), este important ca referință pentru condițiile de muncă dintr-o țară. După cum am comentat deja, opiniile sunt împărțite între cei care încearcă să facă piața muncii mai flexibilă și depun eforturi directe pentru îmbunătățirea productivității (presupunând că acest lucru crește salariile reale) și cei care încearcă să consolideze SMI pentru a promova consumul. 

Referindu-ne strict la cazul României este deosebit de interesant și alt aspect, acela  al relației dintre creșterea valorii forței de muncă și scăderea gradului de competitivitate.

Introducerea creșterii salariului minim garantat va influența în mod direct competitivitatea în sensul reducerii acesteia.

Desigur, există alte modalități de a menține sau  crește competitivitatea chiar în condițiile creșterilor valorii forței de muncă. Acestea sunt clasice și bine cunoscute, cum ar fi : reducerea costurilor de producție printr- un nivel superior de tehnologie și inovare, prin reducerea consumurilor energetice, prin dezvoltarea infrastructurii și a accesului la utilități și, mai ales, printr-un sistem fiscal prietenos față de investitori și mediul de afaceri.

România trebuie să ridice nivelul de trai și printr-o creștere a valorii forței de muncă dar această obligativitate nu trebuie să-i reducă gradul de competitivitate pe piețele externe. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News