Primul război între Palate, când Iliescu a profitat să-l "demisioneze" pe Roman

"Întrerupem emisia pentru noi informații..." așa s-a auzit trei zile la rând, în septembrie '91, la televizoarele românilor. Au fost trei zile care au cutremurat țara, după ce, cu un an în urmă, în iunie, pe străzi au putut fi văzute aceleași chipuri însângerate, haine sfâșiate, arme descărcate, mașini incendiate, clădiri vandalizate și mulțimi turbate.

"Am văzut un grup de colegi alergând spre noi, spunându-ne să facem ceva, să ne ascundem pentru că minerii au pătruns în Universitate și precis vor ajunge și la noi. Atunci am intrat în panică, efectiv, și n-am știut care încotro să alergăm. Ne-a apucat groaza când i-am auzit zbierând și spărgând peste tot, se auzeau zgomote puternice. Au reușit să spargă ușa și au început să ne care cizme și bâte în cap, să ne lovească. În momentul acela au încercat băieții să spună - măcar în fete nu dați! Bineînțeles că nu a ascultat nimeni!" este doar una din sutele de mărturii dureroase ale celor care au trăit pe viu furia dezlănțuită a minerilor din 1991.

Demisia guvernului Roman a avut mai multe cauze, însă venirea minerilor în capitală a grăbit acest lucru. Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finanțelor, a declarat: "Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea străzii, ci din alte considerente, de natura politica". Părerile despre demiterea sau demisia Guvernului Roman sunt împărțite. Unii cred că România era deja o țară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la la București, alții susțin că lămpașii au avut putere de decizie în acel moment.

La plecare minerii au lăsat în urma lor 455 de răniți, dintre care 50 au necesitat spitalizare, 3 morți din București și unul din orașul Vulcan. În urma mineriadelor, zeci de mii de români au emigrat, iar România şi-a pierdut credibilitatea în plan internaţional.

Cum s-a întâmplat totul

Iată filmul mineriadei care a rămas în memoria românilor drept una dintre cele mai violente, care s-a lăsat cu daune semnificative, violențe și atacuri în plină stradă și, într-un final, răsturnare de guvern.

În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer prim-ministrului, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele. Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că, dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cât mai repede posibil, vor veni în număr mare la București. Reamintim că primele acțiuni violente au fost înregistrate la Petroșani unde au intrat în primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș. Au urmat apoi multe alte pagube materiale în zona gării din oraș, unde au cerut garnituri de tren pentru a se deplasa la București, însă au fost refuzați.

Ora 10 a venit, Petre Roman n-a sosit

În dimineața zilei de 25 septembrie, în jurul orei 10.00, minerii din Valea Jiului au ajuns în Gara Băneasa cu mai multe garnituri de tren, în posesia cărora au intrat prin violențe și incendieri. La aflarea veștii că minerii se îndreaptă spre capitală, premierul și președintele Ion Iliescu au încercat mai multe manevre de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație, însă toate au fost în zadar. Conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma, prima oprire au făcut-o în Piața Victoriei, unde au cerut o întâlnire cu prim-ministrul Petre Roman. Deoarece acesta nu a apărut, și-au schimbat motivul pentru care au venit și au cerut demisia acestuia din funcție.

O delegație a minerilor a reușit, totuși, să vorbească cu Petre Roman. Cornel Tomescu, șef sector în cadrul Secretariatului General al Guvernului a declarat că la sosirea în Piața Victoriei, minerii nu erau violenți ”Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa Guvernului sau a președintelui și stăteau așezați pe caldarâm.” Un militar, aflat la un etaj al Palatului a aruncat în mijlocul adunării de mineri o grenada lacrimogenă, fapt care a aprins spiritele deja încinse. Au început violențele și atacurile asupra clădirii Guvernului. În acel moment funcționarii care se aflau în clădire au fost evacuați. Spre seară minerii, conduși de Cozma, s-au îndreptat spre Televiziunea Română și Piața Universității. Au făcut o vizită la Palatul Cotroceni pentru a discuta cu președintele Ion Iliescu condițiile în care se vor retrage. Miron Cozma îi cere demiterea premierului în schimbul liniștii din capitală.

În ziua de 26 septembrie minerii atacă cu forțe noi clădirea Guvernului și cer în continuare demiterea Guvernului, crezând că astfel situația lor se va îmbunătăți. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință că dacă până la ora 12:00 nu este anunțată demisia premierului, cheamă 40.000 de sindicaliști din Pipera.

La ora 12:00, Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, a anunțat la televiziunea publică demiterea Guvernului Roman. Liderul sindical al minerilor le cere acestora să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate revendicările. Cu toate acestea, lucrurile iau o întorsătură neașteptată. În după-amiaza acelei zile, minerii intră în Sala de ședințe a Adunării Deputaților și cer demisia Președintelui Ion Iliescu și rezolvarea tuturor revendicărilor pentru care au venit la București. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriade.

Imagini tulburătoare, aici: