Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Prietenul prietenului și prietenul dușmanului
Pot admite ca, uneori, chiar si cu o frecventa mai mare, este valabil preceptul conform caruia prietenul prietenului meu este si prietenul meu. Sau, in sens opus, ca dusmanul prietenului meu este si dusmanul meu.
Sau prietenul dusmanului meu este, de asemenea, dusmanul meu. Numai ca, in realitate, lucrurile nu stau tocmai asa. Sau nu stau intotdeauna asa. Si avem nenumarate exemple in care, utilizandu-se ca premisa regulile de mai sus, se comit erori evidente. Mai ales in politica.
Ma voi gandi, in cele ce urmeaza, la prietenii sau dusmanii unor personaje politice de prim rang, cum ar fi Traian Basescu, Crin Antonescu, Victor Ponta ori chiar Calin Popescu Tariceanu si Adrian Nastase. Daca aplic in mod automat oricare dintre regulile expuse mai sus, voi descoperi cu uimire ca, cel putin in privinta mea, numarul exceptiilor este suficient de mare pentru a demonstra inconsistenta stampilei care ar putea fi pusa pe una sau alta dintre relatii. De exemplu, demult de tot, cand aveam sentimente de prietenie fata de Traian Basescu – acum ma indoiesc ca viceversa era valabila –, dusmanul numarul unu al acestuia era Adrian Nastase. Adrian Nastase fusese coleg cu mine la Liceul „Sfantul Sava" din Bucuresti si apoi la Facultatea de Drept. Aveam relatii de amicitie care cred ca, intre timp, cu trecerea anilor, s-au transformat in relatii de prietenie. Dar domnul Nastase a ales sa faca parte dintr-un partid politic de stanga. In timp ce eu am fost intotdeauna de partea liberalilor. Si nu am ascuns acest lucru. Am facut acestui partid, fac si voi face servicii mult mai mari decat Partidul National Liberal mi-a facut mie vreodata, imi face sau va fi capabil sa imi faca. Acest, hai sa-i spunem, detaliu de natura ideologica nu a constituit insa o bariera fundamentala in relatia mea cu Adrian Nastase. De cate ori insa s-a pus problema optiunii, am optat in mod cinstit pentru alternativa de dreapta. Si Nastase stie acest lucru. Nu a avut niciodata vreo indoiala asupra modului in care voi reactiona. O posibila dilema a aparut si s-a acutizat atunci cand conflictul intre Adrian Nastase si Traian Basescu nu a mai putut fi tinut sub control. Nu era doar un conflict ideologic. Pentru ca, in definitiv, in 2004, si unul si altul faceau parte din partide de stanga. Chiar daca Basescu se aliase cu liberalii. Conflictul atinsese cote personale. Un nivel extrem de periculos, atunci cand vorbim de doi oameni politici puternici. Fiind prieten cu Traian Basescu, nu am fost nicio secunda dusman al lui Adrian Nastase. Nici macar atunci cand am votat, la prezidentiale, in favoarea primului. Nici chiar atunci cand ziarul Ziua, pe care il conduceam, il sustinea pe Basescu. Deci iata ca prietenul dusmanului nu era neaparat dusman.
Nici mai tarziu, cand s-a ajuns la un conflict deschis intre Traian Basescu, in calitate de presedinte tocmai ales, si Dinu Patriciu, unul dintre liderii importanti PNL si proeminent om de afaceri, nu am avut un alt fel de comportament. Relatiile cu fiecare dintre cei doi, atata timp cat Traian Basescu nu a trisat, erau de asa natura, incat nu ma determinau nici sa fiu duplicitar si nici sa insel vreuna dintre parti. Poate doar Traian Basescu, care ii judeca pe oameni dupa propria scara de valori si in functie de propriul sau comportament, sa-si fi imaginat ca relatia mea foarte apropiata cu Dinu Patriciu poate conduce la un comportament de-al meu pervers fata de domnia sa.
Am sustinut USL. Mai mult chiar, desi ma consideram liberal din 1990, m-am inscris in acest partid determinat fiind de aparitia USL si de programul politic generos care se contura. Desi, in mod firesc, eram mai apropiat de Crin Antonescu, pe care, de altfel, il cunosteam de peste cincisprezece ani, nu am incercat niciun moment – evident, pana cand nu s-au petrecut lucruri grave – sa il incarc pe presedintele PNL cu informatii negative legate de biografia si conduita domnului Victor Ponta. Pot spune mai mult decat atat, si anume ca puteam sa am sentimente amicale, daca nu chiar de prietenie, fata de Victor Ponta, in ciuda faptului ca acesta a fost, este si probabil va fi prieten la catarama cu un personaj pe care eu unul il socotesc malefic si care se numeste Sebastian Ghita. Nici in acest caz prietenul dusmanului meu nu a devenit dusmanul meu. Iar eu, la randul meu, nu am avut o atitudine dusmanoasa fata de Victor Ponta, pornind de la simplul considerent ca acesta este prieten cu Sebastian Ghita.
Din 1990 il cunosc si il stimez in mod deosebit pe Calin Popescu Tariceanu. Intre noi se poate spune ca este ceva mai mult deca o relatie de amicitie. Ne-am vizitat reciproc si chiar am petrecut unele vacante impreuna. Intotdeauna ne-am inteles bine. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa il urmez in tot ceea ce acesta face. Tariceanu, ca om politic, a ales sa stea langa Victor Ponta.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
antonescu
basescu
dinu patriciu
ponta
sebastian ghita
tariceanu
usl
