Cat de plauzibila este inscrierea domnului Victor Ponta in cursa prezidentiala? Daca e sa luam in serios declaratiile sale, aceasta sansa este de 49 la suta. Pentru ca 51 la suta ar fi reprezentate de Sorin Oprescu sau de Calin Popescu Tariceanu. 

 In ceea ce ma priveste, am insa alte criterii in functie de care pot elabora o prognoza. Conform acestora, in mod cert, Victor Ponta nu numai ca se gandeste sa candideze, dar chiar transpira din greu in vederea atingerii acestui obiectiv. Ca in cele din urma se va inscrie sau nu in cursa electorala, ca va reusi sau nu sa ia sub ocupatie Palatul Cotroceni, aceasta este o cu totul si cu totul alta poveste. Si depinde exclusiv de popularitatea sa din toamna.

Daca, in mod constant, atat pe vremea existentei USL, cat si dupa decesul aliantei, Victor Ponta, desi sustinea sus si tare ca exista un singur candidat sustinut de PSD, in persoana domnului Crin Antonescu, aparea ca prezidentiabil in toate sondajele si cu preponderenta in cele de sub umbrela propriului partid, acesta a fost un indicator cat se poate de precis al intentiilor reale ale prim-ministrului. Pe de o parte, trebuia ca, in mod treptat, prin introducerea numelui sau in sondaje, opinia publica sa se obisnuiasca cu gandul posibilitatii candidaturii lui Ponta pe care, formal, el o nega de fiecare data. Era un mesaj puternic subliminal. In al doilea rand, era evident, mai ales in primul an de dupa alegeri, ca Victor Ponta, fiind extrem de vizibil ca prim-ministru si avand si calitatea de sef al partidului cu cel mai mare electorat, va imparti in beneficiul propriu voturile cetateanilor pro-USL. Luandu-si deci partea leului. Si lasandu-l pe Crin Antonescu sa gafaie intr-o pozitie secunda. Daca nu ar fi dorit cu toata ardoarea sa atinga acest obiectiv, al candidaturii la prezidentiale, Victor Ponta i-ar fi luat peste picior, de la bun inceput, pe toti artizanii cercetarilor de piata, demonstrandu-le ca, de vreme ce el nu va candida, fac sondaje otravite. De natura sa abureasca opinia publica. Ponta nu a reactionat astfel. Dimpotriva. Pe de alta parte, nici celelalte institutie de piata, arondate regimului Traian Basescu, nu erau interesate sa procedeze diferit. Mentinerea lui Ponta in competitie le convenea pentru ca astfel putea fi mai usor alimentata vrajba din interiorul USL. Si, in plus, impartind voturile, candidatii basisti nu ar fi aratat chiar asa de rau.

Dar exista si alte indicii, mult mai substantiale, asupra intentiei constante a lui Ponta de a candida. In primul rand, el s-a luptat si, in buna masura, a reusit sa-si construiasca un profil adecvat, de viitor presedinte al Romaniei. Indiferent cum a procedat in realitatea, a reusit sa se comporte ca si cum ar fi direct interesat de instaurarea unei armonii in viata politica, a unei colaborari reale si, nu de putine ori, a avut si comportamentul unui fel de pompier, gata oricand sa stinga conflictele interinstitutionale. Presiunile pe care le-a facut asupra fostului sau partener, Crin Antonescu, pentru a-l schimba pe Andrei Marga de la conducerea Ministerului de Externe si ulterior de la conducerea ICR, au fost si ele parte a acestui plan. Victor Ponta, pentru a candida, avea nevoie de cele doua institutii, care sa-i netezeasca contactele internationale si sa-i creeze o imagine de prezidentiabil onorabil. Mai ales in fata partenerilor nostri euroatlantici. Asa se si explica noua ascensiune a lui Mircea Geoana care, dupa ce a fost data afara din PSD tocmai fiindca isi anuntase intentia de a candida la prezidentiale, incurcandu-l nu atat pe Crin Antonescu, cat pe Ponta, a fost, iata, recuperat, primind o serie de demnitati in schimbul utilizarii de catre Geoana, in folosul lui Ponta, a sistemului de relatii pe care acesta si le-a facut la Washington.

Tot in acest registru se inscrie si insistenta neobisnuita in plan mediatic de care da dovada Victor Ponta. La figurat vorbind, el nu rateaza taiatul niciuneia dintre panglicile prin care ar putea marca vreun succes. Si nenumaratele sale teleconferinte fac parte deci din regie.

Incet si sigur, Victor Ponta il pregateste pe Dragnea sau pe Oprea pentru functia de prim-ministru, iar pe sine pentru asaltul asupra Cotroceniului. In acest scop, intr-un mod extrem de ingenios si cunoscandu-si foarte bine adversarul real, care este Crin Antonescu, el a incercat si a reusit sa-l impinga pe acesta, cu intreg PNL-ul, in afara guvernarii, creand in acelasi timp aparenta ca liberalii sunt cei care au dorit cu tot dinadinsul sa intre in opozitie. Si platind, astfel, o factura electorala.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News