Fostul presedinte al Senatului Oliviu Gherman dezvăluie informații din culisele puterii politice de la București, instalată imediat după 1989, în cartea sa ”O viață în diagonală”.

În lucrarea sa ”O viață în diagonală”, Oliviu Gherman oferă detalii picante despre îndepărtarea de la putere a fostului premier Petre Roman, mineriada din 1991, dar și despre lupta pentru putere din FSN-ul președintelui Ion Iliescu.

Iată un fragment din volum:

”În sesiunea de toamă a anului 1991 a fost depus proiectul de Constituție, urmând ca dezbaterile pe articole să aibă loc după depunerea amendamentelor. Tensiunea politică între liderii FSN creștea într-un ritm amenințător. Bârlădeanu nu se mai înțelegea cu Roman, pe care îl considera un aventurier inteligent, dar apăruseră fisuri profunde și în relațiile dintre Bârlădeanu și Iliescu. Bârlădeanu îl acuză pe Iliescu că se crede om providențial. FSN, l-a rândul lui, și mai ales Roman, îl considerau pe Bârlădeanu un comunist încăpățânat și învechit. Nici Dan Marțian, președintele Camerei Duputaților, nu se înțelegea prea bine cu Roman și nu a scăpat de etichetările acestuia. 

De fapt, prin oamenii săi, Roman avea un control aproape total al Camerei Deputaților.

Câteva din aliniatele următoare le redactez cu rezerva că unele afirmații se bazează pe ceea ce mi s-a spus.

Situația economică a țării era dificilă, tranziția de la comunism la democrație nefiind o cărare presărată cu trandafiri. (...) Mi s-a spus că premierul Roman, fiind încunoștințat de dificultatea problemelor economice din zonă, a promis că în ziua de 25 septembrie va merge la Petroșani, la o întâlnire cu miiile de nemulțumiți. Din motive pe care nu le cunosc, zborul cu elicopterul a fost contramandat. Profitând de prezența a numeroși mineri care îl așteptau pe premier, Miron Cozma a inițiat o nouă invazie a ortacilor în Capitală. E drept că au profitat și de slăbiciunea (colaborarea?) factorilor de decizie din transportul feroviar. Câteva sute (mii?) de mineri s-au îmbarcat în două garnituri de tren și, amenințând conductorii, au ajuns la București.

(...) Liderii sindicali au adus o petiție cu vreo 15 puncte, elementul esențial fiind demiterea guvernului Roman. Au amenințat că dacă acest lucru nu este anunțat la televiziunea națională până la amiază, ei aduc în stradă toți salariații de pe platforma industrială de nord a Capitalei. 

Le-am explicat că voi comunica aceasta președintelui Iliescu, singurul în măsură să ia o decizie legală, dar că în petiție există câteva revendicări care nu pot fi rezolvate în Parlament deoarece nu intră în atribuțiile acestuia.

Am suspendat lucrările, mai ales că venise președintele Bârlădeanu. Am încercat să telefonăm la sediul guvernului apoi la președinție dar nu am primit niciun răspun. Până la urmă președintele Bârlădeanu a reușit să stea de vorbă cu președintele Iliescu, informându-l despre demersul liderilor sindicali. La întrebarea ce înseamnă că guvernul și-a depus mandatul, președintele Iliescu a răspun sec că guvernul și-a depus mandatul.

La Senat s-a alcătuit o celulă de criză care a început să analizeze soluții la evenimentele care aveau loc. Senatul era în bloc anti-Roman, lucru ilustrat și de aplauzele la anunțul făcut de senatorul Sergiu Nicolaescu că ministrul Stăculescu l-a informat că guvernul a demisionat.

(...) Pe la orele unu și jumătate senatorul Solcanu, care era membru al biroului central FSN, a convocat la sediul Camerei Deputaților toți senatorii FSN la ședința de după amiază. Având în vedere evenimentele cunoscute din Camera Deputaților nici acum nu știu care a fost rostul convocării. Eu fiind șeful celului de criză nu m-am dus. Aș face doar remarca că, după părerea mea, evenimentele din zilele 26 și 27 septembrie au avut un coordonator.

Oricum, premierul Roman (care după cum mi-a bârfit viitoarea mea angajată casnică de la locuința mea de protocol) împreună cu câțiva miniștri se ascundeau în subsolul imobilului de protocol de pe strada Eliade Nr. 2; neputând fi găsit, a fost demis și a fost instalat un guvern FSN-PNL, avându-l în pe Theodor Stolojan”.

Oliviu Gherman, ”O viață în diagonală”, Editura AGIR

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News