Născută la 25 aprilie 1867, Sarmiza Bilcescu a devenit un nume emblematic în istoria României, nu numai prin statutul său de prima femeie avocat din Europa și prima din lume cu doctorat în Drept, ci și prin lupta sa neobosită pentru emanciparea femeii, sprijinul acordat celor necăjiți și actele sale de caritate.

Copilăria ambițioasă și lupta împotriva prejudecăților

De mică, Sarmiza a manifestat un spirit independent și o sete nestăvilită de cunoaștere. A urmat cursurile Colegiului "Sfântul Sava" din București, unde a obținut diploma de Bacalaureat în 1884. Dorința sa de a studia Dreptul a determinat-o să se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Sorbona, o provocare uriașă în contextul epocii, când femeile nu erau primite în această profesie.

Deși s-a confruntat cu prejudecăți și chiar cu opoziția vehementă a unora dintre profesori, Sarmiza nu a cedat. A perseverat, demonstrând inteligență și perseverență excepționale, iar în 1887 a obținut licența în științe juridice. Trei ani mai târziu, în 1890, a scris istorie, devenind prima femeie din lume care a obținut titlul de doctor în Drept după susținerea tezei sale de doctorat la Universitatea din Sorbona. Teza sa, "Despre condițiunea legală a mamei în dreptul român și francez", a promovat ideea egalității femeii cu bărbatul în căsătorie și în privința drepturilor asupra copilului.

Cariera dedicată binelui comun

Deși a avut posibilitatea de a profesa în avocatură, Sarmiza a ales o altă cale. A revenit în România, unde s-a dedicat luptei pentru emanciparea femeii, sprijinului acordat celor aflați în nevoie și actelor de caritate. A înființat Societatea Domnișoarelor Române, a susținut expoziții și concerte, a contribuit la crearea de centre pentru confecționarea costumelor naționale și a oferit sprijin studenților și copiilor. Sarmiza Bilcescu a fost o patriotă convinsă, care a promovat tradițiile românești și a sprijinit dezvoltarea țării. A trimis costume naționale și tablouri unor doamne importante din afara granițelor, a creat Consiliul Superior al Industriei Casnice și a organizat ferme-model pe moșia sa de la Bilcești. De asemenea, a fost o filantroapă generoasă, oferind sprijin material și moral celor aflați în dificultate.

Inspirația pentru generațiile viitoare

Sarmiza Bilcescu s-a stins din viață la 26 august 1935, lăsând în urma sa o moștenire bogată. A demonstrat că femeile pot excela în orice domeniu, a luptat pentru egalitate și a adus o contribuție semnificativă la progresul societății. Prin testamentul său, Sarmiza Bilcescu a donat 25 de milioane de lei pentru construirea Palatului Industriei Casnice, demonstrând încă o dată dragostea sa pentru țară și dorința de a sprijini dezvoltarea economică a României.

Destinul tragic al fiului său, Dumitru Alimănișteanu

Fiul Sarmizei Bilcescu, Dumitru Alimănișteanu, a urmat o carieră politică, devenind deputat și ministru al Finanțelor. Cu toate acestea, a fost nevoit să demisioneze din cauza presiunilor politice. Dumitru Alimănișteanu a fost arestat în noaptea de 5 mai 1950, alături de alți foști miniștri din perioada interbelică. A petrecut câțiva ani în închisorile Sighet, Pitești, Ocnele Mari, Galați, Jilava și Botoșani, supus la condiții dure și umiliri. Eliberat în 1963, a murit zece ani mai târziu în București, în urma unui accident de tramvai suspect.

Moștenirea abandonată

Conacul impunător construit de Dumitru Alimănișteanu pe moșia de la Bilcești a fost naționalizat de regimul comunist și transformat în casă de odihnă. După căderea comunismului, a fost retrocedat familiei, dar din cauza lipsei de fonduri a intrat în paragină. Un incendiu din 1999 a agravat starea sa, iar astăzi conacul se află în ruine, o mărturie tristă a destinului tragic al lui Dumitru Alimănișteanu și a unei moșteniri abandonate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News