Tabletă
Desktop
Data publicării:
Povestea păsării fără cuib, la Uzina cu Teatru din Iași
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Ada Lupu este câștigătoarea Premiul I pentru Dramaturgie – Monodrama pentru piesa de teatru „Povestea păsării fără cuib”, în cadrul Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” 2016 .
Premiera: 21 aprilie, ora 19.30, Uzina cu Teatru
Un text de Ada Lupu
Regia: Iris Spiridon
Concept scenografic și univers sonor: Iris Spiridon și Ada Lupu
Distribuția: Ada Lupu
Iris Spiridon: O să ne întâlnim cu o Lolita care poate să îmbatranească când vrea ea, poate să-și găsească oricând un nou Daddy, să redevină mică, cât să încapă într-un cuib, să scrie poezii bune și neapreciate, să mănânce prăjituri fără să se îngrașe, să plângă fără să fie tristă și să se joace în loc să facă copii. Întâlnirea cu ea se poate produce în mod neașteptat, într-un loc în care s-ar putea să avem noroc să ne aflăm la timp, n-o să știm la ce varstă o s-o întâlnim, nici cât timp va rămâne așa, nici starea în care se va afla. Și s-ar putea, chiar s-ar putea, să rimeze ceva din ce va spune ea. Și dacă aveți noroc, s-ar putea chiar să vă pupe, pentru că ei îi place foarte mult să se pupe, și asta nu este ceva superficial.
Este o întâlnire scurtă, tonică, neașteptată, o clipă de viață, ca o răsuflare.
Ada Lupu: Povestea păsării fără cuib este de fapt povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale și emoționale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viața unei femei, percepută din perspectiva propriului suflet, rămas la vârsta copilăriei. Inocența, deopotrivă distructivă și salvatoare, propria imaginație ca opțiune de existență. Absențele care influențează o viață (poate) mai mult decât prezențele, atunci când tot ce ni se-ntâmplă contează, dar frământările cele mai subtile se nasc din idealuri personale pe care nu le trăim.
„Știți povestea păsării fără cuib?
Nu mi-a spus-o nimeni niciodată, dar eu o știu. Am scris-o cand eram mai mare. Dar apoi s-a pierdut. Și n-o să mai afle nimeni de ea.
Voi stați toată ziua pe scaun? Mie-mi place să caut. Cum stau prea mult într-un loc, cum nu e bine. Dar dacă n-ai un cuib al tău, nu va ști nimeni unde să te găsească.
Dacă m-așez, m-apucă gândurile.” („Povestea păsării fără cuib” – fragment)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
