Cine ajunge în Bușteni, una dintre cele mai populare stațiuni montane din România, nu poate rata Castelul Cantacuzino. 

Nababul și-a construit trei palate

Interiorul Castelului Cantacuzino nu a reușit să fie conservat, din cauza mai multor evenimente din istoria sa, dar, cu toate acestea, s-a reușit "redescoperirea" unor mărturii ale trecutului său. Ghidul turistic din Castel este o doamnă foarte pricepută, ce are calitatea de a da informații interesante pentru turiști.

Castelul Cantacuzino a fost construit în 1911, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, datorită averii sale colosale. A construit cu banii săi trei palate:

- Palatul Cantacuzino din București, de pe Calea Victoriei, care adăpostește Muzeul Național „George Enescu".

- Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni".

- Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și "Micul Trianon", în prezent în ruină.

În martie 1913, Nababul s-a stins și de atunci a început povestea tristă a Palatului Cantacuzino din Florești.

Voia să pună pe Castelul Cantacuzino în loc de țiglă, monede de aur

Despre Palatul Cantacuzino din Bușteni, aflăm că Nababul voia să-i paveze curtea cu monede de aur, la fel voia să facă și acoperișul, să-i pună monede de aur, dorind să concureze cu Castelul Peleș din învecinata Sinaia.

Nababul nu doar că era bogat, fiind cel mai mare proprietar de pâmânturi din acele vremuri, dar avea și poziție înaltă în societate și nume, prin descendență, concurând cu Carol I.

Pe frontispiciul Palatului Cantacuzino din Bușteni stă scris, pentru urmași:

Eu, Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soția mea Ecaterina, născută Baleanu, clădit-am acest castel întru amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmașilior

Mărturii ale trecutului

Mărturie a fastuosului Castel Cantacuzino stau însă vitraliile, marmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată, șemineele realizate din piatră de Albești, ornamentate cu mozaicuri policrome.

Sala de primire adăpostește o colecție unică în România cu blazoanele familiilor de boieri înrudiți cu cantacuzinii, dar și picturi comandate din Veneția cu membrii familiei Cantacuzino. Sub fiecare portret scrie, în latină, "Ceea ce nu rănește învață".

În timpul comunismului, castelul a funcționat ca sanatoriu TBC. Pereții au fost vopsiți cu verde, după naționalizarea din 1948. Din mobila originală, nimic nu se mai găsește astăzi, pentru că și acest castel, precum și cel din Florești, înainte de a ajunge pe mâinile comuniștilor, a fost jefuit de tot ce se putea.

Readus la lumină de proprietari străini

Castelul a fost retrocedat familiei Cantacuzino și a ajuns apoi la mai mulți proprietari. În cele din urmă, a ajuns la investitori străini, care au atras fonduri europene și l-au redeschis din 2010. Cei care au restaurat castelul au reușit să dea jos în mai multe zone vopseaua verde și să readucă în fața vizitatorilor părți din pereții colorați, originali ai castelului. Câteva fotografii amintesc de luxul interioarelor, pentru care Nababul a adus artiști de la Viena.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News