“Înţeleg că sunt două Realitatea TV acum, cu cât mai multe televiziuni, cu atât mai bine” - Traian Băsescu

Spusele preşedintelui mi-au reamintit o discuţie veche de un an cu un personaj interesant, doctor în psihologie socială care îmi vorbea despre “poveşti de antrenament”. Am înţeles de la el că termenul se referă o situaţie ipotetică iar studenţii sunt îndemnaţi să găsească soluţii teoretice la problema descrisă. După aia totul se transpune în ceva ce seamănă cu un basm, cu personaje fictive, ca şi când totul s-ar fi întâmplat cu adevărat.

Povestea asta de antrenament sună cam aşa. Există un loc pe Glob unde şeful cel mare e supărat. Are o problemă cu presa care îl critică. Necazul e că cei care îl toacă zi de zi au impact mai mare decât cei care îl laudă. Se hotărăşte să schimbe situaţia şi cheamă specialiştii la el.

Aceştia îi pun pe masă mai multe variante. Niciodată nu e bine să mergi pe o singură carte, nu şti ce accident de parcurs se poate întâmpla, aşa că e bine să fii prevăzător.

Captură ostilă-prima soluţie. ”Adică, Şefu', avem noi un om care poate fi trimis să conducă treburile acolo, cât timp proprietarul e ocupat să-şi rezolve problemele . Între timp omul nostru prinde rădăcini şi îi ia jucăria” - zice unul dintre specialişti.

”Bine bă, şi crezi că merge? În cât timp rezolvi asta? ”- ar fi întrebat foarte interesat şeful locului de pe Glob unde are loc acţiunea din poveste...”Păi acum suntem în ianuarie şi dacă îi dăm drumul repede şi nu apar piedici până în iunie rezolvăm” - vine şi răspunsul.

Uite că grupul ăsta de experţi are şi variante paralele: ”Între timp oamenii noştri din piaţă vor lansa oferte pentru ziariştii din celălalt loc, care nu poate fi preluat ostil pentru că nu are tinichele de coadă. Ideea e să-i scoatem de acolo şi să-i împrăştiem în cât mai multe zone. Îi plătesc ăia mai bine dar se duc în zone cu vizibilitate scăzută şi acolo pot să urle la Lună cât vor ei. Dar aici avem nevoie de un impuls, adică de ceva care să nu poată fi refuzat, Şefu'. Credeţi că ne puteţi ajuta cu un mesaj de genul: dacă nu daţi curs ofertelor care vor veni în zilele următoare, vă promit că nu mai lucraţi vreodată în locul ăsta de pe Glob în vreo meserie!? Dacă vine de la Dvs, unii se vor speria şi vor accepta. Ce ziceţi?”

Mai rămâne acum să se asigure specialiştii că nu apar probleme la captura ostilă. Dar şi dacă apar, ei s-au gândit la toate. De pildă, unul îi prezintă şefului locului de pe Glob varianta în care patronul se prinde că cineva îl sapă din interior. ”O să vreă să vândă că altă soluţie nu are. Iar cine cumpără, dacă vrea să facă afaceri profitabile aici la noi, trebuie să fie amabil...Nu-i aşa că e genial? Şi putem forţa şi nota Şefu'...Cel care cumpără, pe lângă faptul că trebuie să fie amabil, rămâne şi cu cuiul lui Pepelea în casă-cu omul nostru (n.r. - prin locul ăla de pe Glob nu-i spuneau necazului cuiul lui Pepelea dar acum nu-mi amintesc exact cum se numea echivalentul în povestea asta fără personaje reale). Aşa ca e şi mai bine...Iar dacă se ceartă şi se despart, băiatul ăla poate să facă el o televiziune cu oamenii pe care îi convinge să rămână...”

“Hă hă hă! M-am prins şi îmi place. În loc de una ostilă vom avea două prietene, ar fi zis şeful locului de pe Glob”.

Cum spuneam, e o poveste de antrenament. Nimic nu e real, e ca la simulatorul de zbor. Foloseşte pentru a antrena minţile unor studenţi, aşa m-a asigurat doctorul în psihologie socială.

Auzindu-l pe Traian Băsescu spunând “cu cât mai multe televiziuni, cu atât mai bine” mi-am adus brusc aminte de discuţia asta de acum un an la o cafea cu profesorul care ţine mult la studenţii lui.

Şi va întreb şi pe dumneavoastră stimaţi cititori: credeţi că locul de pe Glob ar putea fi România?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News