Evenimentele de la Baia Mare, unde PNL și PDL și-au trimis membri de partid să ”strice” o întâlnire de campanie a lui Victor Ponta, trădează disperarea ACL, crede politologul Alfred Bulai. ”Nu urli, nu ridici tonul, nici în discuții, nici în acțiune, dacă ești sigur pe tine, spune Bulai. Mesajele radicale dure, în general, îi sperie pe nehotărâți. Prin astfel de acțiuni violente îți pierzi simpatizanții care nu sunt suficient de radicali. Electoratul tăcut, cel care nu apreciază dezordinea, haosul, instabilitatea este pus pe fugă”, crede Bulai.

Mesajele lansate în mediul online de postacii de Dreapta sunt și mai dure, folosesc expresii murdare, înjurături, trucaje scatologice. E un exces al unor susținători prea zeloși, sau este o strategie de campanie, l-am întrebat pe sociologul Alfred Bulai?

Protestul violente, sindrom al minorității nesatisfăcute

”Oricum ar fi, efectul este unul paradoxal. Mesajele extreme vor folosi celui atacat, nu agresorului, consideră Alfred Bulai. Campania electorală se adresează unor milioane de votanți. Încerci să captezi jumătate din electorat. Ori, nu putem crede că 5-6 milioane de români preferă violența verbală, înjurăturile crunte, că există milioane de români fanatici, super-ambalați să iasă un anumit candidat. Excesele verbale sau violențele de stradă din campanie sunt un sindrom al minorității nesatisfăcute. Își dau seama că nu sunt destui cei care le împărtășesc opțiunea și încearcă să le-o impună altora cu forța, prin radicalismul de pe net și prin acțiuni de campanie agresive. Evident, postacii de partid au un rol important în campania de pe net. Dacă mesajele Dreptei sunt mai dure, este un alt semn de disperare, de teamă că vor pierde”.

Superactiviștii sperie votanții care fac majoritatea

”În egală măsură ar putea fi și o tehnică de campanie prin care se încearcă descurajarea susținătorilor contracandidatului cu un discurs mai moderat.  Dar asta nu e ceva nou. Mișcările de forță, protestele stridente, campaniile  radicale de înfierare...toate acestea fac parte dintr-un mod de organizare tradițional al Dreptei din România. Istoric, le-a fost mai ușor să ducă  dezbaterea în stradă, mai nou pe Internet, adresându-se unui public mai tânăr, în special urban. E mai simplu să organizezi un miting în orașe, să mobilizezi superactiviștii, cei care ies să lupte ”cu arma în mână” în mediul urban. Știm cu toții că aceste mitinguri de protest nu sunt tocmai spontane, că au organizatori, și putem lesne bănui că aceștia sunt din staff-ul de campanie. Din păcate pentru cei care folosesc metode agresive de campanie, superactiviștii sunt o minusculă minoritate. Gălăgioasă, poate  reușește să apară la televizor prin acțiuni cu impact emoțional, dar sperie milioanele de votanți care sunt, de fapt, miza partidei”.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News