Am crezut că această epidemie de coronavirus ne va uni, însă, am devenit din ce în ce mai egoiști și mai răi.

Nu ținem cont de reguli, restricții, ne pârâm între noi și ne evităm mai mult ca niciodată, iar când te trezești și cu o ploaie de cartofi peste tine, îți dai seama că atât poate românul. De ce spun asta? 

Era joi seara, zi de iulie. Un telefon m-a scos din casă, bucuroasă că îmi pot revedea câteva prietene. Vorba a fost multă și n-am realizat că ceasul a trecut de miezul nopții. Ne-am dat întâlnire în fața blocului, pe o bancă. În timp ce vorbeam, râdeam discret și depănam amintiri, ne-am trezit că se aruncă ceva de la un etaj superior. Am încremenit când am realizat că sunt cartofi și că noi eram vizate! 

Prima reacție a fost să-mi dau seama de la ce etaj se aruncă, însă ce să vezi noaptea? Ploaia de cartofi a durat aproximativ 10 secunde, deși nouă ni s-a părut o veșnicie, din cauza pericolului la care am fost expuse. Dacă ne nimerea un cartof în cap, "ori la bal, ori la spital". Fierbeam de nervi și de ciudă că unii oameni aleg să se comporte așa, în locul unei discuții civilizate. 

Mulți vor spune că așa ne trebuie, ne-am găsit la ora aia să vorbim, poate oamenii trebuie să meargă la muncă a doua zi. Da, este adevărat, însă în secolul XXI, atât te duce capul...să arunci cu cartofi în oameni? 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News