Patricia Kaas revine în România la patru ani distanță de la ultima sa întâlnire cu fanii români, cu două concerte: pe 24 iunie, la București, la Sala Palatului, și pe 26 iunie, la Timișoara, în Parcul Rozelor. Artista a pornit în turneul de promovarea a celui mai recent album intitulat chiar Patricia Kaas, un proiect cu o nouă abordare muzicală.    

Patricia Kaas a susținut 5 concerte în România. Primul a avut loc în iunie 1992, în cadrul festivalului internațional Cerbul de Aur. A urmat apoi concertul din 1998, show ce a făcut parte din turneul Dans ma chair. Cel de-al 3-lea concert a avut loc în 2004, în Piața Revoluției din București, ultimele două, din 2009 și 2013, desfășurându-se la Sala Palatului. 

Patricia Kaas este primul album omonim din cariera sa, al zecelea disc de studio, prima colecție de titluri originale după 13 ani. Un nou drum, o nouă viață, o nouă abordare muzicală, după doi ani de absenţă provocată de o depresie, de aşa numitul sindrom burnout, care a fost un punct de renaștere artistică și personală.

De altfel, atât noul album, cât şi turneul de promovare al Patricia Kaas aduc un suflu nou în muzica artistei, o viziune cu totul diferită faţă de cea cu care aceasta şi-a obişnuit fanii de-a lungul carierei sale.

Patricia Kaas, s-a născut în 1966 la Forbach (Moselle) în Lorraine. Cu ajutorul părinţilor ei a început să susţină concerte de la 8 ani, cu cântecele lui Sylvie Vartan, Claude François sau Mireille Mathieu, dar şi cu New York, New York sau Just a Gigolo.

Când avea 13 ani, în 1979, a fost angajată într-un cabaret din Sarrebruck, unde a cântat în fiecare sâmbătă seară timp de 7 ani.

A fost remarcată, în 1983, de François Bernheim care s-a dus la Frankfurt s-o asculte cântând la un Festival al Berii. Întors la Paris, a vorbit cu Élisabeth Depardieu, hotărând să lanseze un prim disc al Patriciei Kaas. Gérard Depardieu a participat financiar la această înregistrare, dar discul intitulat Jalouse, care a apărut în 1985, a trecut neobservat.

Doi ani mai târziu, François Bernheim i-a prezentat-o pe Patricia Kaas lui Didier Barbelivien care i-a oferit melodia Mademoiselle chante le blues, refuzată de Nicoletta. Apărut în 1987, cântecul a ajuns pe locul al şaptelea în Top 54 şi a fost recompensat cu Premiul Charles Cros. În acelaşi an, a urcat pentru prima dată pe scena de la Olympia, asigurând prima parte a concertelui lui Julie Pietri. Avea 21 de ani.

A cunoscut succesul în principalele ţări francofone şi germanofone, dar şi în ţările din Estul Europei, încă din acest an. Albumele ei sunt vândute în peste 40 de ţări, iar numărul exemplarelor achiziţionate în toată lumea este estimat la 18 milioane.

Primul album al Patriciei Kaas, Mademoiselle chante..., a fost lansat în 1988 şi a avut un mare succes graţie melodiilor Mon mec à moi, Elle voulait jouer cabaret şi Quand Jimmy dit. Albumul i-a adus titlul de Revelaţia Anului la Victoires de la musique.

Următoarele două albume, Scène de vie (1990) şi Je te dis vous (1993), au avut acelaşi mare succes, datorită unor titluri ca Les Hommes qui passent, Entrer dans la lumière şi Il me dit que je suis belle. Je te dis vous a depăşit cifra de 2,5 milioane de exemplare vândute în toată lumea.

În 1992, a intrat în trupa Enfoirés, şi tenorul italian Luciano Pavarotti a invitat-o să cânte într-un concert umanitar la Modena.

După ce a înregistrat Café Noir, un album în limba engleză pe care a hotărât să nu-l lanseze niciodată, Patricia Kaas şi-a modernizat imaginea în 1977. Înconjurată de compozitori de succes, cum ar fi Jean-Jacques Goldman pentru Dans ma chair şi Pascal Obispo pentru Le Mot de passé, a avut o serie de concerte cu sala arhiplină. În Franţa,  Dans ma chair, lansat în 1997, va fi declarat de două ori Disc de Platină, iar Le Mot de passé din 1999 va fi, de asemenea, Disc de Platină.

În decembrie 1998 a înregistrat Christmas in Vienna VI cu tenorul Plácido Domingo şi cântăreţul mexican Alejandro Fernández, iar în 1999 a fost invitată de Michael Jackson la Seul şi München în două mari concerte umanitare, Michael Jackson & Friends.

Anii 2000 au fost mai dificili. Filmul lui Claude Lelouch, And now... Ladies and Gentlemen, în care Patricia Kaas apărea alături de Jeremy Irons a fost aproape un eşec, iar vânzările albumelor Piano Bar (2002) şi Sexe fort (2003) nu au mai fost la fel de importante. Dar turneele care au urmat acestor două albume au avut un mare succes. Piano-Bar Tour a reunit 6.000 de spectatori la Beacon Theater din New York, iar Sexe-fort Tour a adus aproape acelaşi număr de persoane la Palatul Poporului din Beijing.

O revenire spectaculoasă s-a produs cu albumul Kabaret din 2008, un omagiu adus anilor 1930. Distribuit mai întâi în Rusia, în cadrul unui acord cu lanţul de magazine de cosmetice Étoile, a fost vândut în 500.000 de exemplare, ceea ce i-a adus  un Disc de Diamant.

La începutul anului 2009, France 3 i-a cerut Patriciei Kaas să reprezinte Franţa al Concursul Eurovision care s-a ţinut la Moscova în luna mai. A fost aleasă de către internauţi melodia Et s'il fallait le faire. Franţa s-a clasat atunci pe locul 8, dar cântăreaţa a fost recompensată cu Premiul Marcel-Bezençon pentru cea mai bună interpretare artistică, decernat de comentatorii evenimentului.

În 2012 i-a apărut un album-omagiu lui Edith Piaf cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea celebrei cântăreţe: Kaas chante Piaf, realizat de Abel Korzeniowski cu Royal Philharmonic Orchestra. Turneul care a urmat a dus-o în peste 40 de ţări, trecând, printre altele prin Royal Albert Hall din Londra, Carnegie Hall din New York şi Olympia din Paris.

Discul a fost lansat în 2016, anul în care artista a împlinit vârsta de 50 ani.

„Este o nouă călătorie a vieţii mele spre femeia care sunt astăzi, femeia care se simte bine în pielea ei şi care se uită cu plăcere în oglindă. După 30 de ani de carieră, nu mai există bariere. Am dat frâu tuturor sentimentelor, tuturor gândurilor”, mărturiseşte artista.

Primul extras pe single a fost Le Jour et l’heure, piesa care deschide albumul. Madame tout le monde, o bijuterie pop amuzantă, are un videoclip menit s-o reinventeze pe Kaas, regina cabaretului şi a pieselor café-concert. Adele a fost adolescenta care a învățat că într-o lume a bărbaților trebuie să lupte de două ori mai mult pentru a se impune, iar Le Refuge este o piesă care vorbeşte despre toleranţă şi acceptare în societate. “Interpretarea intimă, blues a Patriciei este tulburătoare. Chitara acustică subtilă a lui Fin Greenall, liderul grupului britanic Fink și influențele sale (John Legend, Amy Winehouse), fac din această piesă extrem de melodică un moment suspendat în timp, special”, scria un critic.

Într-un interviu acordat revistei Gala, Patricia Kaas a mărturisit motivele depresiei ei din ultimii doi ani, legate de oboseală, de doliul îndelungat după moartea mamei sale, de relaţiile ei nu întotdeauna fericite cu bărbaţii pe care i-a iubit. Ea aminteşte, printre altele şi că a fost amanta “acelui miliardar (românul Remus Truică) care îmi promitea minuni, venea să mă caute cu un jet privat, dar care era, totuşi, căsătorit. Ce proastă am fost… Nu ruptura m-a durut cel mai tare, ci faptul că am realizat cine era el cu adevărat”.

Patricia Kaas a cochetat și cu cinematografia, jucând în filmul And now... Ladies & Gentlemen din 2002. Fanii săi i-au putut citi memoriile în cartea autobiografică L’Ombre de ma Voix (În umbra vocii mele) din 2011, carte ce a stârnit o serie de controverse și în România.

În actualul turneu, Patricia Kaas oferă desigur, piese noi, dar încântă publicul şi cu hituri mai vechi. Reorchestrarea lor este totală, atât ca ritm cât şi ca aranjament, punând în valoare melodiile atât de îndrăgite şi conferindu-le un nou suflu. Chiar vocea ei a devenit mai matură. Pot fi ascultate piese ca Entrez dans la lumière, Une fille de l'Est sau Ceux qui n'ont rien, cu un ton muzical mai contemporan, mai sobru.

Fără lunga sa pauză de recuperare, Patricia Kaas ar fi continuat să nu fie mai mult decât interpreta arhipopulară, marea doamnă a scenei, capabilă, prin carismă, eleganță și profesionalism să încarneze de una singură întreaga Franța în afara granițelor, prin omagiile strălucite aduse icoanelor sale (prin Kabaret și Kaas cântă Piaf).

După concertul din Franţa, Le Figaro a numit-o Rockeriţa în rochie de mătase, referindu-se la rochia japonizantă în care a apărut pe scenă, alternată cu pantaloni de piele, “ca şi cum ar ezita încă între inima ei de rockeriţă şi vocea de mare Doamnă a cântecului”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News