"Schimbarea la Faţă a Domnului înseamnă o sărbătoare a sfinţirii omului, a preaslăvirii omului de către Dumnezeu, a omului smerit, rugător, postitor, nevoitor, care schimbă viaţa sa din viaţă păcătoasă în viaţă sfântă. Deci sărbătoarea Schimbării la Faţă este o sărbătoare a luminării noastre, a înduhovnicirii noastre", a afirmat Patriarhul BOR.

El a explicat că această sărbătoare arată legătura interioară între taina Crucii şi a Învierii lui Hristos.

"Această sărbătoare ne arată slava Preasfintei Treimi împărtăşită umanităţii lui Hristos ca arvună a slavei pe care Dumnezeu o va dărui tuturor celor care cred în Iisus Hristos şi împlinesc voia Lui în viaţa lor. De aceea, slava aceasta, a Taborului, se vede pe chipurile sfinţilor şi în jurul capului lor, aşa-numita aureolă sau nimbul din icoanele ortodoxe arată slava Taborului, pe care Hristos o dăruieşte celor care-l iubesc pe El şi trăiesc potrivit Evangheliei Sale", a adăugat înaltul ierarh.

Alături de Patriarhul Daniel a slujit Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Timotei Prahoveanul.

Schimbarea la Faţă a Domnului este sărbătorită de Biserică la 6 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului.

Pe Muntele Tabor, înainte de intrarea în Ierusalim şi de momentul jertfei pe cruce de bunăvoie pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor, Hristos S-a arătat Apostolilor în adevărata Sa ipostază de Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată că acest lucru a fost făcut pentru întărirea Apostolilor. Pentru aceasta, Hristos a poruncit să se arate atunci pe Muntele Taborului şi Moise şi Ilie.

Iisus i-a luat atunci cu sine pe munte doar pe Petru, Iacob şi Ioan. Acolo, pe când se ruga, Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: "Şi s-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei, 17, 2). În acel moment, ucenicii L-au văzut în adevărata Sa înfăţişare: Dumnezeu, căci strălucea ca soarele, şi Om, căci avea un veşmânt. Umanitatea Lui era atât de pătrunsă de dumnezeire, încât veşmântul şi trupul Lui au strălucit ca lumina".

Pentru ca ucenicii să poată vedea pe Iisus în lumina Sa necreată, ei înşişi au fost pătrunşi de această lumină, de acest har. Numai astfel au putut vedea cu ochii trupeşti lumina dumnezeirii.

Atunci a spus Sfântul Apostol Petru: "Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una" (Matei 17, 4). Atunci, un nor luminos i-a umbrit şi s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" (Matei 17, 5).

Auzind, cei trei apostoli au căzut cu faţa la pământ înspăimântându-se peste măsură. Hristos S-a apropiat însă de ei şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!" (Matei 17, 7), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morţi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News