Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Părintele Negoiță și lecția pe care i-a dat-o un copil care avea cancer la cap: Nu mi-am revenit multă vreme. Așa mi-am început misiunea ca preot
Preotul Negoiță
Paul Iulius Negoiță, preot din 1997, a povestit care a fost întâmplarea care i-a marcat existența de până acum.
Paul Iulius Negoiță a fost întâi la Parohia Gherăseni și, din 2002, este la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 – Buzău. A primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător la Consistoriului Mitropolitan.
Pe vremea când avea 23 de ani, a trebuit să meargă să împărtășească regulat un copil, în vârstă de 16 ani, care avea cancer la cap. Ce a urmat este cu puternic impact emoțional. În rândurile de mai jos, aflați povestea reală, dar extrem de dureroasă a copilului. „Mi-am început misiunea cu o lecție pe care nu pot să o uit”, ne-a zis Paul Iulius Negoiță.
„M-au marcat multe momente. Unele care m-au pus în situații dificile. Eram preot la Gherăseni. Aveam 23 de ani. A trebuit să merg să-l împărtășesc regulat pe un copil de 16 ani care avea cancer la cap. A fost cumplit. Era înconjurat de atâta sărăcie, de atâta suferință, de atâta neputință. M-aș fi rugat oricât. De fapt am făcut-o, doar să văd un semn de la Dumnezeu pentru acel suflet nevinovat. Un cap mare mâncat cu ochi cu tot de tumoră și două piciorușe subțiri ca două bețe de bambus ieșeau de sub o pătură veche și se răsfrângeau dincolo de marginea prea scurtă a patului. Am mers la acest copil până a închis ochii. Am crezut că înnebunesc. A fost foarte dureros. Nu mi-am revenit multă vreme. Am învățat de aici să respect viața, să respect oamenii, să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Mă gândeam în fiecare zi ce o fi fost în sufletul copilului acela căruia îi venea sfârșitul fără să se fi bucurat de viață. I-am propus un joc cu anii pe care-l citisem undeva. Să trăiască fiecare zi ca pe 10 ani. Era literatură, nu a gustat propunerea. Era măcinat, mutilat de boală. Nu am simțit că l-am ajutat să se pregătească pentru lumea de dincolo, dar nici nu era revoltat cu ceea ce se întâmplă cu el. Pur și simplu aștepta și această stare mă apăsa și mai tare. Mă asculta ca pe unul care vorbește despre ceea ce nu trăiește și așa era. A fost greu. Mă gândesc adesea la acest copil de la moartea căruia au trecut 25 de ani. Mi-am început misiunea cu o lecție pe care nu pot să o uit. Am învățat să prețuiesc fiecare zi”, a spus preotul Paul Iulius Negoiță pentru DC News.
Întrebat care ar fi cea mai frumoasă lecție pe care a învățat-o ca preot, Paul Iulius Negoiță ne-a zis:
„Zilnic învăț. Preoția este o activitate vie. Te confrunți cu tot felul de provocări. Eram tânăr, foarte tânăr și mi se cereau sfaturi de la oameni mult mai în vârstă. Ei veneau la preot, nu la un om tânăr, a cărui experiență nu-i permitea să fie prea sfătos. Oricum, am învățat multe, multe de tot. Cazuistica – să folosim un limbaj juridic - este extrem de diversă. Acum, după o tumultoasă experiență de viață, mă simt sigur pe mine când cineva îmi cere un sfat, indiferent de natura lui, însă procesul de coacere a fost unul greu. Mi-a folosit mult faptul că am lucrat în timpul pe care nu l-am alocat preoției printre laici. M-a ajuta să am un limbaj comun și să pricep contextul în care funcționează omul actual, iar dacă am putut să fiu de folos cu un sfat sau cu un ajutor nu am avut liniște până ce nu am încercat să o fac.
Deci, preoția este o lecție de viață zilnică. Este cea mai profundă lecție de viață. Este un prilej de meditație permanent. Mi-a folosit mult experiența dintr-o parohie rurală. Batista din care băbuța scotea un ban m-a făcut să-mi doresc mereu drumul pe care l-a avut apostolul Pavel, care în timpul liber făcea corturi, pentru a avea un venit. Văduva aceea bătrână, ruptă parcă din Evanghelie, dădea din puținul ei cu drag și nu dădea pentru mine sau pentru preot, însă, dincolo de dărnicia ei, lecția a fost aceea de a prețui oamenii, de a-i iubi, de a-i înțelege. Niciodată nu am cerut nimănui nimic pentru un serviciu religios. I-am respectat, în egală măsură, pe toți, nu în funcție de ceea ce au sau de ceea ce sunt. Ba... în sinea mea, cei simpli mi-au fost mereu mai aproape. De cei mari m-am mai luat, pentru că nu mi-am făcut calcule mercantile care vizau beneficii personale. Mi-am exprimat adesea revolta pentru că mă gândeam tot la cei mici și fără apărare. În fine, dragostea necondiționată cu care am fost înconjurat a fost lecția vieții mele de preot”.
VEZI ȘI: Unul dintre cele mai frumoase sate din România, cu o liniște pe care n-o mai găsești nicăieri. Preotul Negoiță: Am avut curajul de a paria pe viitorul acestui loc / foto - https://www.dcnews.ro/unul-dintre-cele-mai-frumoase-sate-din-romania-cu-o-liniste-pe-care-n-o-mai-gasesti-nicaieri-preotul-negoita-am-avut-curajul-de-a-paria-pe-viitorul-acestui-loc-foto_943832.html
VEZI ȘI: Preotul Negoiță: Pentru mine, omul anului e prof. Ștefan Stănescu. 50 de ani de activate reprezintă o performanță! - https://www.dcnews.ro/preotul-negoita-pentru-mine-omul-anului-e-prof-stefan-stanescu-50-de-ani-de-activate-reprezinta-o-performanta_943693.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
