Dacă unui copil i se oferă libertatea propriilor decizii (îngrădită – atunci când este nevoie – fără un exces din partea părintelui), rezultatele obținute pe termen lung vor fi mai bune, notează un specialist în Științele Educației, arumentându-și, totodată opinia, subliniind două experimente legate de acest subiect.

Am auzit deseori exprimarea următoare: „Dacă nu ești cuminte nu știu ce îți fac!” sau „O să îți iau toate jucăriile!” sau „Ești pedepsit până faci 18 ani!” (această utimă reacție era adresată unui copil de 5 ani!). Prin aceste exprimări părintele consideră că „îl sperie rău” pe cel mic și că – în acest mod – respectivul copil o să fie mai puțin doritor să facă comportamente nepotrivite. La polul opus se află câteva elemente de pedagogia libertății care trebuie să ne dea de gândit.

Ei bine, cercetările demonstreazcă contrariul credințelor parentale. Mai bine zis – dacă avem o reacție disproporționată, dacă îi adresăm copilului o amenițare puternică nu o să îl speriem suficient de mult ca să nu-i mai treacă vreodată prin cap să facă lucrul interzis. Joule și Beauvois (2016) citează două cercetări – pe cea a lui Freedman și pe cea a lui Lepper pentru a aduce argumente care să sprijine o afirmație ca asta, afirmă profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.

Rezultat uimitor al cercetării lui Freedman

În prima cercetare Freedman a implicat un grup de copii cărora le interzicea să se joace cu un robot. O parte din copii „primeau” o amenințare considerată puternică „Dacă te joci cu robotul mă voi înfuria și voi fi nevoit să iau măsuri!”, pe când cealaltă parte auzeau o amenințare considerată ușoară „Nu te juca cu acest robot, nu este bine!”. Apoi cercetătorul părăsea încăperea și urmărea dacă respectivii copii ascultau îndemnul și nu se jucau cu robotul (deși acum adultul lipsea și ei puteau să facă ce doreau). Aceasta a fost prima parte a experimentului. După trei săptămâni copiii care participaseră la prima etapă aveau din nou posibilitatea să se joace cu mai multe jucării (printre care se găsea și robotul interzis), dar fără să mai primească acum nici o interdicție. Rezultatele au arătat că amenințarea puternică a făcut ca 67% dintre copiii care avuseseră parte de ea să se joace cu robotul pe când doar 29% dintre copiii care primiseră o amenințare ușoară au făcut același lucru.

[citeste si]

Mai este un lucru surprinzător: majoritatea copiilor au ascultat îndemnul în prima fază a experimentului și nu s-au jucat cu robotul (indiferent dacă fuseseră supuși unei amenințări puternice sau ușoare) ceea ce arată că nu există diferențe între intensitatea/gravitatea amenințării și comportamentul care o urmează.

Citește despre al doilea experiment pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News