Cei care se întreabă cât de eficientă este recompensa folosită de unii dintre părinți sau educatori (o jucărie sau o notă bună) pentru a dezvolta un comportament pe care-l așteaptă de la cel mic (să învețe), ar trebui să știe care sunt tipurile de motivație extrinsecă, de altfel și cea mai ușor de aplicat de către un educator, precum și care sunt consecințele acestora.

Profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, afirmă că nu se poate aprecia dacă motivarea extrinsecă este un factor negativ sau inconsistent, fără a cunoaște cum va acționa un copil motivat diferit.  

Deci și Ryan vorbesc despre trei tipuri de motivație extrinsecă, susține specialistul în Educație. 

- Motivația bazată pe situație, când un copil crescut în acest mod urmează pur și simplu regulile. Acest tip de motivație extrinsecă este cel mai slab tip deoarece este posibil ca la un moment dat copiii să nu mai dorească să joace „jocul", nemaiavând chef să urmeze regulile, sau să acționeze ipocrit, îndeplinind sarcina suficient pentru a aobține recompensa.

- Motivația de aprobare, când copilul/elevul caută în jur judecata altora pentru ceea ce fac, stima sa depinzând în mod dramatic de criticismul sau de laudele celorlalți. În cazul în care copilul consideră că există riscul să fie evaluați negativ, el va renunța să lucreze din greu.

- Motivația bazată pe valori. Aceasta este, în concepția autorilor, cea mai robustă formă de motivare extrinsecă, întrucât copilul/elevul va depune efort în tot ceea ce face pentru că va considera că merită. Dacă la început motivarea bazată pe valori provine din afara copilului (o persoană cu prestigiu în ochii acestuia o poate propune), la final va deveni o parte a identității copilului. 

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News