Iată cum ne ajută o păpușă să descriem degenerarea societății actuale și cum a devenit din cea mai populară păpușă din lume un instrument de sensibilizare sau manipulare foarte bun:

Câteva proiecte artistice scot la iveală fața întunecată a „finuței” Barbie: asasinatele, infidelitatea și alcoolismul, sunt doar cîteva elemente care umbresc păpușa cea mai populară din ultimele decenii.

Se numește VISUL AMERICAN pentru că trebuie să fii adormit ca să crezi în el. (George Carlin)

Anul 1959. Fidel Castro venea la putere în Cuba, Dalai Lama inaugura autoexilul în Tibet, Hawaii devenea al 50 stat american și se lansa pe piață prima păpușă Barbie. Realizată de Ruth Handler pentru firma Mattel, păpușa a primit numele de la fiica creatoarei, Barbara. Și chiar dacă la conducerea firmei exista un scepticism simțitor în legătură cu lansarea pe piață a unei păpuși cu corp de adult, chiar dacă a scandalizat mamele din toată lumea la lansarea sa, Barbie, ajutată de primele strategii de marketing aplicate unei jucării, a ajuns să devină regina păpușilor și a jucăriilor din lumea întreagă.

Cu timpul, Barbie s-a consacrat ca un simbol al culturii infantile din Occident, un simbol al inocenței, al frivolității și al aspirației. Aspectul zvelt al corpului, sînii întotdeauna fermi, absența genitalelor și părul de cele mai multe ori lung și blond, a dus în rândul fetițelor la dorința de a deveni ca Barbie cînd vor crește, chiar dacă s-a demonstrat că proporțiile păpușii ar fi unele grotești la o persoană reală.

Corp perfect și o viață fără griji

Ulterior, odată cu transformarea consumismului într-o religie și a marketingului într-un fel de biblie, Barbie și-a găsit teren fertil în cadrul culturii pop infantile: frumoasă, cu un corp „perfect”, înconjurată de prieteni și accesorii, inclusiv mașini sport sau vile luxoase. Era normal că lumea roz nu putea să existe fără Ken, varianta sa masculină, un iubit caucazian, fibrat, întotdeauna zâmbitor, cu dinții perfect albi și cu freza întotdeauna îngrijită. A ajuns chiar să reprezinte latura artificial de sexy a visului american. Acest stil cochet și inaccesibil de viață al lui Barbie se transforma într-un ghid de existență pentru proprietarele sale, acele fetițe care erau în proces de formare a personalității și care căutau o referință pentru a-și orienta visele. Știm cu toții deja care sunt efectele nedorite pe care Barbie le-a adus copiilor timp de generații întregi și încă o mai face.

Acum avem un tablou complet al „vieții de carton” introdusă de Barbie în stilul nostru de zi cu zi și de cât de influent poate fi un produs popular.

Să luăm opera artiștilor care urmează ca un contraexemplu a ceea ce am putea face cu ajutorul unei păpuși, dar să luăm aminte că arta este, într-o mare măsură, reflectarea unei realități a societății.

Mariel Clayton

Barbie a fost gândită ca femeia perfectă care orice fetiță vrea să devină și cu care orice bărbat vrea să o aibă. Nu poți să ajungi să fii o Barbie decît folosind un ocean de peroxid, vreo 27 de operații estetice și lipsa în totalitate a inteligenței. Mă irită faptul că aceasta este jucăria pe care multe mame le-o dau fiicelor pentru a idolatriza. În spatele zîmbetului etern umplut de ruj se ascunde o inimă întunecată a unei adevărate sociopate, exact ca în viața reală.

Sarah Haney

Spre deosebire de Clayton, Haney a început totul ca o glumă, surprinsă de numeroasele ipostaze ciudate în care se poate pune Barbie, întotdeauna cu zâmbetul pe față, chiar și în contexte neadecvate.

Am fost în stare să merg mai departe de gluma inițială în principal datorită faptului că însăși păpușa înglobează o mare contradicție. Se comercializează ca acest fel de Madonna americană, dar dacă este analizată ca adult, mai ales după vestimentație și corp, ajunge să fie reprezentarea unei pițipoance.

Și să nu uităm că aceeași Barbie a fost folosită de Green Peace în campania lor de sensibilizare asupra tăierii pădurilor amazonice:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News