Panpsihismul este o teorie perturbatoare avansată de unii filozofi și neurologi. Potrivit unei teorii conștiința umană este doar una dintre multele forme de conștiință din universul cunoscut.

Panpsihismul este o teorie conform căreia tot ce există are o formă de conștiință. Acestea includ animale și plante, dar și obiecte neînsuflețite. Nu vorbim despre una dintre acele teze ciudate care ies dintr-un colț ezoteric, ci despre o abordare propusă de mari filozofi și neuroștiință.

Ideea predominantă astăzi este că numai un creier foarte dezvoltat, precum cel uman, poate da naștere fenomenului conștiinței. Panpsihismul nu împărtășește această idee și, în schimb, subliniază că tot ceea ce există are un anumit grad de conștientizare de sine, deși acesta nu este același cu cel al ființelor umane, scrie La mente e meravigliosa.

Deși problema este controversată și dezbaterea este departe de a fi închisă, adevărul este că au fost atinse niște repere care încep să demonstreze că panpsihismul este mult mai mult decât o teorie trecătoare.

Un exemplu în acest sens este Declarația de la Cambridge, care a discutat în mod expres despre conștiința la animale.

”Convingerea că numai oamenii sunt capabili să experimenteze în mod conștient orice este absurdă […] Chiar și un vierme poate avea un sentiment foarte vag despre ceea ce înseamnă să fii în viață” - Christof Koch.

Panpsihismul, ce este?

Panpsihismul este o teorie care afirmă că tot ceea ce alcătuiește universul are un fel de experiență internă și o formă de conștiință. Nu toți panpsihiștii sunt atât de radicali. Unii introduc doar ființe vii, inclusiv microorganisme, în categoriile lor, în timp ce alții cred că există o anumită conștiință chiar și într-un grăunte de nisip.

De fapt, nu vorbim despre o nouă teorie. Thales din Milet era convins că tot ceea ce există are conștiință. Din această idee s-a născut celebra frază: ”totul este pătruns de Dumnezeu”. Platon a gândit ceva asemănător, ca și Leibniz, Spinoza și Bertrand Russell.

Giordano Bruno, în Evul Mediu, spunea că totul trebuie să aibă un ”suflet” sau un ”principiu vital”. Cu toate acestea, odată cu avansul pozitivismului, panpsihismul a dispărut în fundal. Această teorie și-a recăpătat putere abia până în anii 1970, cu figuri precum filozofii Thomas Nagel și, mai ales, David Chalmers.

Misterul conștiinței și al panpsihismului

David Chalmers, unul dintre filozofii care a studiat cel mai mult panpsihismul, subliniază că conștiința, în ciuda progresului, este încă un subiect obscur despre care mai avem multe de descoperit.

Problema conștiinței, ușor de rezolvat, este explicarea științifică a fenomenelor conștiente. De exemplu, identificarea când și cum ochiul prinde o culoare, observând părțile creierului care sunt activate. 

Lucrul dificil este că nu există nicio modalitate de a ști cum trăiește fiecare subiect în interior această situație. Cu alte cuvinte: cum vezi roșul? Este ceea ce vezi tu la fel ca și eu?

În cele din urmă, ceea ce vorbesc Chalmers și panpsihismul este că există experiențe interne în fiecare subiect, și poate obiect, care nu sunt detectabile prin instrumentele disponibile științei.

Acel ”ceva” care scapă de registre ar fi conștiința, văzută ca o experiență individuală. Nu mai Chalmers, ci marele om de știință american, Christof Koch, a subliniat că toate ființele vii știu că sunt în viață.

Și cum rămâne cu obiectele neînsuflețite?

Cel mai radical panpsihism vorbește despre un fel de conștiință chiar și în obiectele neînsuflețite.  Keith Frankish a publicat un articol în 2016 care abordează acest subiect interesant.

Frankish este profesor în programul ”Brain and Mind” de la Universitatea din Creta, Grecia. În articolul său, el subliniază că un electron are masă și sarcină (materie și energie).

Masa este exprimată ca rezistență la accelerație și sarcină ca răspuns la câmpurile electromagnetice. Deci, aceasta descrie ce se întâmplă cu un electron, dar nu spune ce este un electron. Nu există nicio modalitate de a ști cum trăiește el însuși.

Panpsihismul este una dintre acele teorii pe care le putem defini ca fiind contraevidente. Bunul simț spune că există viață doar dacă există mișcare și că există conștiință doar dacă există gândire în termenii în care noi oamenii o înțelegem. Unii filozofi și neurologi cred altfel. Cu siguranță vom auzi multe despre acest subiect în următorii ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News