Doctorița Mirela Nițu de la UPU Slobozia, prin mesajul transmis privind comportamentul pacienților, a stârnit un val de reacții din partea cititorilor.

Printre sutele de reacții stârnite de mesajul Mirelei Nițu s-a numărat și răspunsul pertinent al unui pacient.

Iată replica pacientului dată la mesajul doctoriței:

Doamna Mirela Nițu, dacă mă duc la UPU și nu la restaurant, unde sper totuși să nu mă duc, că scurtcircuitează speranța de viață (la UPU scade vertiginos speranța de viață, nu la restaurant). Deci, dacă la UPU am marea nefericire să mă duc (bat în lemn):

1. Zic o rugăciune în gând și citesc un verset din Biblie, să am șansa de a da peste un medic care să nu se simtă oripilat dacă discut în amănunt cu el despre simptomele mele(nu ale lui/ei). Adică să găsesc un medic care să nu se uite la normă și la ceas, chiar dacă 1000 de oameni se caută prin buzunare, în fața ușii. Că la UPU n-ar fi cazul să ți se spună: „Lasă-ne pe noi să punem diagnosticul".

2. Reiau. Dacă vine UPU la mine, taman când eu vreau să mă duc la Sinaia sau la Mamaia, aș îndrăzni să vreau să nu mai simt priviri de gresie și cuvinte cu gust de dezinfectant, că destulă gresie te răcește instant la intrarea în spitale, și destule mirosuri te trimit cu gândul la formol(măcar că nu ai venit niciodată în contact cu el).

Vreau să văd un om care să-mi transmită un pic de alinare sufletească, în toată splendoarea ei de panică creată de stările care nu-s deloc compatibile cu o stațiune unde o recepționeră te privește chiorâș și tu fugi la plajă făcând haz de bosumflarea ăleia. Când vine UPU la tine, sau te împinge nevoia pe tine către UPU, nu cred că te curăță de dureri frustrările doctoriței cu probleme sentimentale sau deranjamentul orgoliului domnișoarei asistente cu atestat. La UPU, încă de la intrare, te ia cu panică pe sub burtă, îți intră o clanță în fund, parcă ți se pune că un cârcel, nevoia de non-UPU, ceea ce necesită atitudini prietenoase, zâmbete de grădiniță, să nu te copleșească panica și să te porți și tu cu medicul cum se poartă el cu tine.

Una peste alta, la UPU chiar e obligatoriu să ți se zâmbească, oricât de mici sunt salariile (nici ale celor care vin la un simplu UPU nu sunt mai mari, că dac-ar fi mai mari s-ar duce la un UPU dotat cu clowni și jongleuri), oricât de stresantă e munca medicului. 

3. La UPU nu mă duc din cauza că mă simt prea bine. Acolo mă duc cu dureri și cu speranța că mâine mă duc la Poiana Brașov. Când ajung acolo cu durerile și glicemia 0, normal că mă aștept la calmante urgente, cu mult înainte că medicul să aibă un diagnostic! Prima grijă e ameliorarea stării fizice și psihice, adică eliminarea simptomelor oribile care m-au trimis direct la UPU, nu să fiu nevoit să zac pe 3 scaune cu înțepături la fiere sau cu vomă în bărba(scuzați limbajul din afară mării familii care reunește exclusiv medicii), până se îndură doamnă sau domnul Doctor să vina cu un calmant.

4. Bine-nțeles că, dacă medicul de la UPU mă întreabă ce am mâncat, durerea mă cam oprește din laudele cu regimul și supica. Îi zic direct că am băgat în gură o ditamai găleata cu aripioare picante de la KFC, iar în fund un supozitor expirat. Că nu am chef de laude, din cauza durerilor atroce și a răului teribil, nu pentru că mă chinuie foamea din lipsă de timp. Bănuiesc că aș prefera să-mi fie foame la locul de muncă, decât să-mi fie rău la UPU. În concluzie, permiteți-mi să nu cred că un pacient aiurează cu privire la ce a consumat sau de ce a abuzat, chiar în toiul crizei și când știe că adevărul i-ar salva viața.

5. Când mergi la UPU și nu mai vrei să te întorci acasă, sigur știi că te întorci cu dureri ca mătușă-mea. Și pe ea o tot trimit aia de la UPU acasă, cu diagnostice care mai de care mai ilare și mai diferite de adevărul ascuns undeva în străfundurile incompetenței medicale autohtone. Deci, să nu creadă cineva că s-ar prefera un pat de spital dotat cu UPU, unui pat de Junior Suite la Hilton. Nimeni nu merge cu bagajul în vacanță, la UPU din Slobozia. Toți aia cu bagaje se duc acolo, fiindcă nu mai suportă durerile de acasă și vor un diagnostic și tratament definiv, să scape de fugitul către UPU în toiul nopții! 

6. Când stau cu bagajul la ușă și capul în palme, înseamnă că nu mă țin puterile nici să chem un taxi, așa că e perfect normal să mi se pună la dispoziție o ambulanță. 

7. Și că sa închei și eu, că am obosit să tot scriu, stresat de lacunele sistemului medical românesc, despre lacunele sistemului medical românesc, țin să zic că amenințările cu televiziunea, „reclamatiile", judecată, etc, sunt total inutile. Nu există medic care să se sinchisească de așa ceva. Nu există medic de la UPU, sau de pe alte secții, pe care să-l doară la genunchi de urmările unei necuviințe sau chiar al unui malpraxis cu consecințe grave! Pentru că Colegiul Medicilor e o familie.

În plus, privind departe, că medicii noștri spre Occident, să nu uităm că medicii de acolo nu dau motive pacienților să se comporte așa cum se comportă pe la noi (cum se comportă unii)! Un zâmbet de UPU și o pază mai bună la aceste unități de primiri urgențe ar rezolva situațiile ce se lasă cu violențe și strâmbături de nas, fie că e vorba de nasul înalt al unui medic, sau nasul mic și roșu al pacientului ce are neșansa să nu fie la Marriott, scrie Aktual24.

VEZI ȘI: O doctoriță din România se revoltă: Dacă te întreabă ce ai mâncat, lasă supica și brânzica de aseară

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News