Osiceanu: Garda moare, dar nu se predă! Fenomenul Airbus 380 și sinuciderile
Autor: Cezar Osiceanu | Publicat pe: 21 oct, 14:13
WhatsApp
Imagine de adueck de la Pixabay
Motto-ul care a făcut istorie odată cu celebra Gardă Imperială a lui Napoleon se poate cu ușurintă alătura astăzi fenomenului Airbus 380.

De ce fenomenul Airbus 380?


1. Odată cu pandemia, toate probleme generate de acest avion au ajuns la dimensiuni catastrofale. 

- costul de producție imens și neacoperit de ajungerea la un Break-even point din partea consorțiului Airbus;
- consumul fabulos;
- taxele uriașe;
- imposibilitatea folosirii lui pe rute mediu curier măcar; 
- greșelile în lanț încă de la proiectare, marketing, începerea producției, etc.; 
- folosirea doar a anumitor piste;
- impunerea construirii de terminale speciale pentru acest avion doar pe cheltuiala aeroporturilor;
- utilizarea a patru motoare în loc de doar două, ca la restul avioanelor concurente: Airbus 350, Boeing 777 și 787;
- mentenanța scumpă și greoaie;
- imposibilitatea folosirii din cauza concepției și construcției avionului propriu-zis, prin transformare pentru cargo;

2. Reducerea traficului de pasageri la nivel global a forțat marii operatori de Airbus 380 să:

- le țină la sol întâi fără lucrări de stocare și conservare;
- facă zboruri mai scurte și periodice pentru evitarea stocării și conservării lor;
- concedieze întâi treptat și apoi masiv piloții și însoțitorii de bord calificați pe acest tip de avion;
- caute modalități de întârziere a plăților datorate producătorilor;
- evite efectiv preluarea avioanelor comandate și aflate în faza terminală sau gata de livrare;
- înlocuiască operarea lor cu alte avioane existente în flotă care generau consumuri mai mici, cheltuieli mai reduse, etc. în condițiile de trafic din ce în ce mai redus (de exemplu, Lufthansa le-a înlocuit cu mai vechile Boeing 747);
- reducă la maximum cheltuielile produse de acest colos.

Măsurile luate de toți operatorii de Airbus 380 

Prelungirea crizei a condus la agravarea situației avionului și, rând pe rând, toți operatorii de Airbus 380 au luat volens nolens următoarele măsuri:

G Ad:


1. Trimiterea la “cimitirele de avioane” din întreaga lume a acestor avioane;
2. Renegocierea dură cu fabricantul și firmele de leasing pentru plățile datorate prin invocarea clauzei de forță majora în general;
3. Intrarea sub protecția legii falimentului.


Concomitent, fabricantul Airbus a închis pe rând ambele linii de fabricație din Hamburg și Toulouse; a concediat masiv lucrătorii din aceste fabrici; a început reconversia celor două fabrici pentru producția gamei Airbus 320 - cea mai profitabila a sa și a cerut ajutor direct și indirect pentru el și câțiva clienți majori ai săi (Air France, KLM, Lufthansa etc.).

Când deja începuse tăierea și trimiterea la topit a primelor avioane Airbus 380, în contextul de a plăti avioanele cumpărate și a cheltuielilor cu stocarea lor, companiile ce le trimiseseră la cimitir au început sa le pună din nou la linie și să reînceapă operarea lor cu pasageri.

Într-un articol mai vechi explicam toate aceste probleme și propuneam studierea transformării avionului pentru efectuarea de rute mediu curier pe rute cu densitate mare de călători. Motivam atunci că astfel, în condițiile umplerii lui complete pe o ruta de 2-3 ore minim, ar putea înlocui 2-4 avioane Airbus 320 sau Boeing 737 seriile 700 sau 800, ar reduce poluarea, etc.

Primul record 

Și uite asa s-a înregistrat și primul record al acestui avion: cel mai scurt zbor cu Airbus 380 are o lungime de doar 300 de mile (aproximativ 540 de km) și o durată de o oră. Adică cam cât Otopeni-Budapesta sau, mă rog, Viena! 

Oare cei care au decis acest zbor s-au inspirat din aventura altui Airbus - de data aceasta Airbus 310 - care, în România, fusese pus să zboare cursa de Otopeni - Timișoara de doar vreo 35 de minute sau brusc teoriile anterioare exprimate public cu privire la nerentabilitatea avioanelor de mare capacitate pe rute scurte și medii să nu mai fie valabilă? 

Să facem un calcul simplu:

- un Airbus 380 poate duce într-o cursă cel mult 500 de pasageri, cu un consum uriaș: minim opt tone de petrol, taxe de survol, aeroport, etc. foarte mari;
- pentru o astfel de rută scurtă, un ATR 72 turbopropulsor consumă 600-700 kg maxim, face doar o oră și 20 de minute de zbor și poate duce câte 70 de pasageri. Ar trebui vreo șapte avioane să ducă pasagerii lui A380, ar consuma toate cinci tone de petrol maxim și ar costa maximum 100 milioane de euro;
- un Boeing 737 MAX face o oră de zbor și duce vreo 250 de pasageri. Cu două avioane ar duce același număr de pasageri și ar consuma circa șase tone de petrol. Ambele ar costa vreo 120 de milioane de euro;
- un Airbus 321 duce 230 de pasageri într-o oră. Ar trebui vreo trei avioane, ce ar consuma circa nouă tone de petrol și ar costa aproximativ 180 de milioane de euro;

La toate trei, taxele sunt cu mult mai mici în raport cu Airbus 380. Dacă adunăm și comparăm datele este și mai evident că Airbus 380, care costa circa 450 milioane de euro, nu poate fi competitiv sub nicio formă. În concluzie, rămâne și este cel mai mare eșec al aviației mondiale!

Dar “La Garde recule!“ s-a auzit la Waterloo și Airbus 380 se încăpățânează totuși să moară frumos! Mai ales că se străduie pe banii popoarelor și nu ai celor care, precum în politica dâmbovițeană, decid ce și cum.

S-au înregistrat și trei sinucideri în rândul piloților și stewardeselor care operau acest avion la Emirates. S-a întâmplat atunci când au fost trimiși acasă prin blocarea avionului Airbus 380 la sol, din cauza pandemiei.

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
Crossuri parteneri
DCBusiness.ro
DCBusiness.ro
DCMedical.ro
DCMedical.ro
StiriDiaspora.ro
StiriDiaspora.ro
DefenseRomania.ro
DefenseRomania.ro
Spectacola.ro
Spectacola.ro