”Patimile după Matei" (Matthäus Passion) de J.S. Bach este o capodoperă a muzicii religioase, ale cărei profunzimi ecleziastice nu pot decât să ne răscolească gândurile, emoţiile şi să ne îndrepte către lucrurile cu adevărat importante din viaţa noastră. Dedicat Bisericii Protestante, a cărei adept a fost Johann Sebastian Bach, oratoriul "Patimile după Matei" impune o sinteză artistică grandioasă şi adâncă. Despre importanţa acestui demers componistic realizat în 1729, la şase ani după preluarea postului de cantor la Thomaskirche din Leipzig, ne dă indicii chiar manuscrisul aflat acum la Berlin. "Passio Domini nostri Jesus Cristus secundum Evangelistam Mattheum" (titlul original) e foarte îngrijit, ca şi când ar fi lucrat cu rigla şi compasul, iar pentru intervenţiile Evanghelistului a folosit cerneală roşie, tocmai pentru ca mesajul divin să se distingă de restul textului. Din punct de vedere muzical, Johann Sebastian Bach optează pentru sonorităţi diferenţiate. Recitativele Evanghelistului sunt însoţite doar de bas continuu, pe când figura lui Iisus apare încadradă de ansamblul corzilor, ce creează un efect de halou/aură. O singură dată recitativul lui Iisus se transformă într-un arioso, când explică semnificaţia mistică a pâinii şi a vinului. La fel, o singură dată vocea Lui răsună fără acompaniament, atunci când rosteşte pe cruce: "Doamne, de ce m-ai părăsit?"

Elementele narative sunt dezvoltate de coralele lutherane, unele repetându-se în armonizări adecvate punctului dramaturgic. Ariile aduc momente de meditaţie; una dintre cele mai vibrante fiind aria intonată de mezzosoprană la începutul părţii a doua, "Îndură-te Doamne de mine, pentru lacrimile mele..."

Pentru libret compozitorul a colaborat cu Christian Friedrich Picander, iar ceea ce a rezultat reprezintă o excepţională combinaţie între două genuri, adică între oratoriu şi dramă muzicală, ce se bazează pe evenimentele descrise de apostolul Matei în Evanghelia sa. Pe parcursul amplei desfăşurări muzicale se confruntă două lumi diferite stilistic şi filosofic: lumea coralului protestant, pe de o parte, şi lumea frământată a teatrului, a dramei cu personaje reale, pe de altă parte.

Va fi incitant şi benefic să ascultăm această culminaţie a muzicii religioase, sub bagheta dirijorului Nicolae Moldoveanu şi evoluţia mai multor cântăreţi şi ansambluri reunite: soprana Cristina Radu, contratenorul Cezar Ouatu, tenorii Szerokovan Janos şi Gernot Heinrich, bas Răzvan Georgescu şi bas-baritonul Şerban Vasile; pe scena sălii Bisericii Evanghelice se vor afla Corul Filarmonicii de Stat “Transilvania” Cluj-Napoca, Corul local de copii, Sibiu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News