Danemarca era, în 1992, o echipă adunată de pe plajă, fotbaliștii plecaseră în vacanță, după ce au pierdut calificarea. Dar, Iugoslavia fiind sancționată de ONU și exclusă din competițiile UEFA, danezii au ajuns la Euro și au urcat în finală, pe care au și câștigat-o cu scorul de săptămâna trecută, în oglindă: 2-0 cu Germania.

Ploua, la vremea campionatului din 92, cu știri despre paradoxul danez: echipa se relaxa la piscină, sticlele de bere erau cărate cu sacul din cantonamentul danezilor, în timp ce adversarii exersau scheme de joc și alergau în jurul terenului, ca să se mențină în formă. Iar elevii lui Mikkelsen câștigau meci după meci.

Comentatorii sportivi au pus victoria Danemarcei pe seama relaxării. Nu jucau sub presiune, nu aveau niciun stres, fiindcă oricum își depășiseră statutul. Nici nu erau obosiți, cluburile la care erau legitimați nu îi storseseră de puteri, că nici nu jucau la cine știe ce mari cluburi, fuseseră eliminați din cupele europene mai repede ca italienii ori nemții.

Din acest punct de vedere, ai noștri ar trebui să domine Olanda, nu invers. Au reușit ce nimeni nu credea posibil, nu mai au nimic de demonstrat, n-ar trebui să aibă emoții. Iar un accident al celor mari este oricând posibil, nu s-a dat decret că o echipă de 815 milioane câștigă automat cu una de 139. Uite și Verstappen, s-a ciocnit în Austria de locul doi și a spart cuferele caselor de pariuri.

Poate e bine și că UEFA n-a dat decât 7000 de bilete românilor. Nu de alta, dar Țiriac și Năstase au spus că au pierdut salatiera fiindcă finala Cupei Davis s-a jucat la București și emoția în fața publicului de acasă a fost prea mare.

Așa că, până trece de Olanda, ”generația de suflet” n-ar trebui să mai pună atâta suflet, să fie ai noștri la fel de danezi ca fotbaliștii care s-au întors de pe plajă să ia trofeul, la a 9-a ediție a Europenelor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News