„Mi-a luat mult timp să reușesc conectarea la lumea lui Caragiale. După primirea libretului de la Ştefan Neagrău a durat cam un an până ce am reușit să găsesc ștecherul potrivit care să intre în priza atât de specială a „scrisorii pierdute".

Declicul s-a întâmplat în cel mai prozaic mod: eram pierdut în traficul bucureștean şi ascultam Radio România Muzical, care transmitea aranjamente după tango-uri de Gardel şi Piazzolla. Atunci am exclamat: ăsta e Tipătescu! Restul a venit aproape de la sine: Trahanache, uns cu alifiile ritmurilor şi inflexiunilor melodice balcanice; Caţavencu, versatil şi alunecos într-un registru ce trece de la horă lungă şi romanţă la habaneră şi french can-can; Farfuridi, cu dublura sa în palimpsest Brânzovenescu, pendulând între bossa nova şi peşrev turcesc;

Cetățeanul turmentat, luând în piept talazurile fanfarei moldovenești; Pristanda, fante de cartier cu năduf de musical hollywoodian; Dandanache, un OZN politic arhetipal muiat în sos de vin folcloric, cu un iz suspect de manea, dar cu pretenții şi reuşită de simfonie; Mulţimea – o oaste de zevzeci chiuind şi chefuind de zor. Şi, bineînţeles, Zoe: platoşă mândră de bolero, ascunzând însă o oază de omenesc, de iubire şi suferinţă sub chipul unui vals trist." spune Dan Dediu despre lucrarea pe care a pus-o în scenă.

DirijorTiberiu Soare; Regie Ştefan Neagrău; Asistent de regieCătălin Voineag; ScenografieViorica Petrovici; Lighting designCornel Dume; Asistent decorTiberiu Hristu

Maestru de cor Daniel Jinga; Coregrafie şi mişcare scenicăFlorica Stănescu

Durata estimată a spectacolului:2 ore 50 min. Distibuția: Tipătescu: Ştefan Popov – invitat Caţavencu: Andrei Lazăr; Pristanda: Iustinian Zetea; Trahanache: Valentin Racoveanu Zoe Trahanache: Simonida Luţescu; Farfuridi:Vasile Chișiu; Brânzovenescu: Daniel Filipescu (debut); Cetăţeanul turmentat: Liviu Indricău; Agamiţă Dandanache: Răzvan Georgescu – invitat Filarmonica George Enescu

Opera „O scrisoare pierdută" de Dan Dediu şi Ştefan Neagrău a avut premiera absolută la Opera Naţională Bucureşti în anul 2012 şi este o transpunere în genul teatrului liric a celebrei piese omonime de I.L. Caragiale. Compusă cu mijloace moderne, cu un libret adaptat care nu afectează acţiunea şi limbajul specific dramaturgului, opera redă intențiile din comedia lui Caragiale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News