Cunoscuta realizatoare de televiziune și personalitate media, Marina Almășan, a împărtășit pe rețelele de socializare o fotografie care surprinde trecerea timpului și schimbările survenite în decurs de patru decenii. Imaginea compară două momente din viața sa, ambele imortalizate la Costinești, dar la distanță de 40 de ani.

În postarea sa emoționantă, Marina Almășan reflectă asupra anilor care au trecut, subliniind elementele care au rămas neschimbate, cum ar fi nisipul emblematic al Costineștilor și Obeliscul, deși acesta din urmă și-a schimbat de-a lungul timpului poziția. „Entuziasmul meu a rămas neschimbat”, adaugă ea, amintindu-și cu nostalgie de ironia prietenului său, Andrei Partoș, care o numea „utecistă”.

Marina Almășan povestește despre anii tinereții sale, caracterizată de coafura permanentă, „salvarea fetelor cu părul rar”, și subliniază că, deși nu a fost niciodată „comercială”, a rămas mereu guralivă, veselă și plină de energie. Ea își amintește de corpul său de atunci, mărturisind cu umor că „la 20 de ani eram rotunjoară și mărunțică”.

„Vă vine să credeți că, într-o clipă, s-au adunat 40 de ani între aceste două fotografii? Și totuși... unele elemente au rămas la fel: nisipul Costineștilor, Obeliscul (deși înțeleg că și lui i s-a schimbat poziția), entuziasmul meu (”utecist”, cum mă ironiza Andrei Partoș!).

Așa cum am spus mereu, nu am fost niciodată o tipă “comercială”. Se vede cu ochiul liber. Pe la 20 de ani eram rotunjoară și mărunțică (mărunțică am rămas toată viața, pe la kilograme am reușit să mai umblu!), iar părul vâlvoi îl datoram coafurii de tip “permanent” - salvarea noastră, a fetelor cu părul rar. Eram puțin cocoșată (de la statul cu burta pe carte mi se trăgea), nu eram din cale afară de dotată nici la “90” - “90”. La “60” stăteam bine; într-o competiție a celor mai subțiri talii, sigur urcam pe podium! (Mulțumesc, Mamă!). În rest, ca și acum: guralivă, veselă, pusă pe șotii dar și pe muncă, mereu în căutarea de “a face ceva”, “a organiza ceva”, “a ajuta pe cineva”. Neobosită eram și atunci, ca și acum, deși ceva oboseală mi-au așezat anii în suflet. Am obosit puțin să tot lupt, de multe ori cu morile de vânt, dar rezervele mele sunt regenerabile și le bag mereu în priză speranței, de unde le scot perfect reîncărcate.

Costineștiul, în schimb, s-a schimbat. Mult. Și nu în bine (v-am vorbit zilele trecute despre asta!). Prietenul nostru de familie, dl. Comandant de poliție Cazacu, tot insistă să vin să-mi termin cartea la aer de mare, sub bolta lui de vie. Ieri ne-am înțeles, cu prietena mea Flori, să răspundem invitației și să mergem câteva zile la mare, imediat ce mă întorc din apropiata mea călătorie, într-una din puținele capitale ale Europei în care încă n-am călcat. Dar deocamdată am de scris. Și încă scriu, da, de dimineață, chiar dacă “aerul de duminică” mă învăluie și pe mine, încet-încet. Până să mă bucur și eu de el, fug la iPad! Seară frumoasă, scuze de acest intermezzo, mi-a zburat pur și simplu gândul la Costinești...”, a scris Marina Almășan pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News