Este ușor de înțeles de ce copiii din ziua de astăzi nu trăiesc aceleași veri pe care le-au prins părinții lor când aveau aceeași vârstă.

Jurnalista Eva Wiseman de la The Guardian a redactat un editorial în care s-a provocat pe sine să-i ofere fiicei sale o vacanță la fel ca cele pe care aceasta le-a trăit în anii ’90.

În începutul materialului, englezoaica a caracterizat părinții ca făcând parte din două categorii largi: pe de o parte sunt cei care tremură numai la gândul că copiii lor stau acasă, rugându-se să treacă timpul mai repede și sperând că nu se plictisesc de telefoane; pe de altă parte sunt cei care organizează în detaliu activități prin care copiii lor să nu-și piardă prea mult vremea în timpul verii, iar aici se încadrează mai degrabă mamele decât tații.

Cum arăta vara în anii '90

 

Ce înseamnă activități ca în anii ’90? Ei bine, o scriitoare canadiană pe care o citează spune că aici intră „mersul cu bicicleta, desenatul cu cretă pe trotuar, realizarea de ghirlande de margarete și brățări ale prieteniei, bătăile cu apă și supraviețuirea numai cu o dietă de pepene verde”.

Totuși, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, scrie Eva: „Contemplam ideea și m-am gândit că sigur aș fi arestată. Până când au sosit verile mele din anii '90, când aveam o vârstă similară cu a fiicei mele de astăzi, mergeam singură la școală de ani de zile. Dacă ea ar face la fel, ar ieși poate pe bicicletă în parc să facă ghirlande de margarete singură, asistența socială sigur ar fi alertată”.

Oricât de mult i-ar surâde ideea că în loc să stea pe dispozitivele mobile, copiii s-ar apuca să prindă cât mai multe muște cu gura, problema devine rapid despre ceilalți: toți copiii au telefoane mobile astăzi.

Timpul liber al mamei este mai puțin și mai rar

O altă barieră către o vară ca acum 30 de ani este reprezentată și de faptul că femeile din zilele noastre lucrează într-o pondere mult mai mare decât atunci. Acest aspect nu poate decât să bucure ca evoluție socială, însă vacanța copiilor nu se pliază perfect pe vacanța părinților, așa că lucrurile se desfășoară greoi, cu oboseală și printre proiecte.

„Pe lângă eliminarea ecranelor și entuziasmul pentru plimbările cu bicicleta, această nouă modă invită părinții să accepte plictiseala copiilor lor. Îmi amintesc încă senzația iritantă a plictiselii copilăriei, o combinație între mahmureală și... foame. Este un gol care se adună în tine până când trebuie să țipi, să leșini sau să explodezi, târându-te pe genunchi sângerați prin propriile gânduri. Revenind la acea plictiseală furioasă a unei veri din anii '90, am încercat să îmi dau seama ce îmi amintește de ea în viața de adult și apoi mi-am dat seama: poți obține exact aceeași senzație navigând printre sfaturile de parenting!”, a conchis Eva Wiseman.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News