Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
O măsură fiscală profund discriminatorie în contradicție cu principiile pieței europene
Autor: Mircea Coșea, profesor univ. dr. macroeconomie și economie europeană | Categorie: Economie
Mircea Coșea
Așa după cum am afirmat în repetate rânduri relativ la intenția actualului guvern de a rezolva problema deficitului bugetar și prin mărirea sau introducerea de noi impozite și taxe, nu cred în sustenabilitatea unor astfel de măsuri. Le consider măsuri conjuncturale, temporar punctuale cum sunt cele ale introducerii de noi accize, de mărire a gradului de colectare sau chiar de reducere a unor cheltuieli bugetare și eliminare de facilități.
Deși astfel de măsuri ar putea aduce unele corecții, nu le acord capacitatea de a contribui, în esență și sustenabil, la reglarea deficitului.
Îmi susțin această opinie prin sublinierea faptului că, în opinia mea, deficitul este expresia unei situații de fapt care nu poate fi corectată ci doar restructurată.
Altfel spus, identific cauza apariției și cronicizării deficitelor ca fiind actuala structură a economiei românești și a modului cum aceasta determină includerea României în zona cea mai puțin dezvoltată și prosperă a Uniunii Europene.
Deoarece, în actualele condiții politice, în antecamera unui an electoral, nu văd posibilitatea trecerii la o reformare reală a structurii economiei românești în vederea echilibrării pe termen mediu și lung a echilibrelor bugetare, îmi voi axa analiza pe una dintre acele măsuri ,actualmente discutată în coaliție, menite, în concepția guvernamentală să contribuie la rezolvarea problemei deficitului.
Este vorba despre măsura care ar conduce la o taxare suplimentară a băuturilor răcoritoare.
Analizând maniera în care coaliția a lansat această propunere de mărire a impozitării la produsele care conțin zahăr și la băuturile răcoritoare nu pot să nu remarc nota de diletantism accentuat prin caracterul ei discriminatoriu, inacceptabil pe o piață liberă, de tip european.
Diletantismul reiese din lipsa de profesionalism cu care s-a argumentat măsura și, mai ales, prin lipsa de informare asupra istoricului acestei posibile taxe în experiența altor țări, experiență larg comentată în literatura de specialitate. Este evidentă incapacitatea decidenților de a evalua și înțelege efectele mai mult negative decât pozitive ale introducerii unei astfel de taxe.
Există o anumită capcană de înțelegere a acestei taxe care, în foarte multe cazuri devine și un instrument de manipulare a opiniei publice. Capcana constă în faptul că această taxă este prezentată ca pe o binefacere, ca pe o măsură menită să contribuie la menținerea stării de sănătate a populației prin reducerea consumului de zahăr și produse care conțin zahăr.
În realitate, studiile au arătat că populația nu este întru totul de acord cu această înțelegere a taxei, preferând un comportament la nivel individual eliberat de măsuri autoritare de așa zisa protecție a sănătății, exprimate prin taxe sau accize impuse de către stat. Rezultatele unor studii sunt edificatoare în acest sens. Astfel, în septembrie 2018, publicația elvețiană ”Groupe d’information boissons rafraichissante” a publicat o analiză tip anchetă la nivel european asupra efectelor acestei taxe.
”Taxa pe zahăr și pe băuturi răcoritoare nu este potrivită pentru o majoritate – și aceasta pentru al cincilea an consecutiv...72% dintre respondenți sunt împotriva impozitării produselor alimentare care conțin zahăr. În plus, 71% dintre respondenți consideră că o taxă specială nu ar avea nici o influență asupra consumului, pentru că obiceiurile alimentare nu pot fi ghidate de taxe, spun cetățenii întrebați. ”
Desigur, poziționarea în mare parte negativă a populației față de introducerea unei taxe suplimentare pe băuturile răcoritoare ar trebui să intereseze pe decidenții politici dar ceea ce este cu adevărat important este faptul că o astfel de taxare introduce în relațiile de piață un climat de discriminare, inacceptabil pe o piață liber concurențională, specifică Uniunii Europene. Se creează o situație caracterizată prin discriminarea între sectoare, din perspectiva financiară. Există deja un dezechilibru în acest sens, dat fiind faptul că anumite categorii de produse, direct concurente, au rămas în 2023 cu o cotă redusă de TVA, de 9%. Astfel de diferențieri sunt contrare recomandărilor pe care le fac organismele internaționale, în special dacă ne gândim la regimul TVA, unde se recomandă eliminarea sau reducerea categoriilor care beneficiază de cote reduse.
Uitându-ne și la argumentația pe care o prezintă guvernul pentru o astfel de taxare pentru băuturile răcoritoare, ne-am aștepta ca această măsură să vizeze toate produselor care conțin zahăr, de vreme ce obiectivul este de a încuraja populația să reducă aportul caloric și cantitatea de zahăr consumată. Amintesc, de altfel, că zahărul se află pe lista alimentelor esențiale în OUG de combatere a creșterii excesive a prețurilor la alimente.
În aceste condiții, apare o întrebare simplă. De ce se dorește penalizarea fiscală doar a unei ramuri de activitate, în speță băuturile răcoritoare, când efectul conținutului de zahăr este prezent în multe alte ramuri de activitate?
Răspunsul poate fi acela al alegerii celei mai facile metode de a mai ”aduna” unele sume de bani necesare diminuării deficitului bugetar tocmai de la ramuri și activități care au dovedit corectitudine în plata obligațiilor către stat, conform ideii ”cine a plătit mai poate să plătească”. Incapacitatea diminuării evaziunii altor ramuri de activitate poate duce la astfel de soluții facile dar profund discriminatorii.
Este discriminatoriu deoarece conținutul de zahăr în anumite produse prezente în alimentația populației este mare dar, nu pare să intereseze politica fiscală, axată doar pe categoria băuturilor răcoritoare. Este dovedit științific că 80% din produsele alimentare industriale conțin zaharuri adăugate, unele dintre acestea având chiar un conținut de zahăr substanțial – de la sucurile naturale de fructe (fresh) – care conțin vitamine și minerale, dar foarte puține fibre și mai ales o porție ”suculentă” de zahăr, la amestecurile de cereale, iaurturile cu fructe, chiar si la legumele murate.
Timp de secole, zahărul a fost folosit ca ingredient de bază pentru multe produse (prăjituri, dulciuri ...). Aici utilizarea zahărului pare logică și, în orice caz, consumatorul se așteaptă să o găsească în produse. Cu toate acestea, de-a lungul deceniilor, industria alimentară a adăugat zaharuri ascunse la multe alte alimente, fără ca consumatorul să suspecteze prezența lor. Uneori este chiar dificil să înțelegem utilitatea lor.
În acest caz, cum poate legislația fiscală să stabilească de ce unele produse conținând zahăr trebuie impozitate și altele nu?
Cum se poate explica intenția de a mări impozitarea doar uneia dintre activități utilizatoare de zahăr, aceea a băuturilor răcoritoare ?
Evident este un caz clar de discriminare fiscală care ar aduce prejudicii grave nu doar modului de funcționare al pieței dar și pe orizontala de producție și de desfacere a unui număr mare de alte societăți și întreprinderi aflate pe traiectul lanțului de producție și valorificare, fără a mai discuta despre prejudiciul adus consumatorului prin mărirea prețurilor de vânzare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
