După sute de călătorii cu trenul până în orașul natal și înapoi, făcute în timpul facultății, pot spune că am ajuns să cunosc în ultimii 5 ani fiecare colțișor al gării. Am intrat în toate magazinele, am mâncat din toate fast-foodurile și cunosc fiecare reclamă „de stat” editată parcă cu programul Paint. Am evitat poate că zeci de persoane care îmi cereau „un ban”.

Totuși, în ultimii 5 ani nu am simțit niciodată mai mult inconfort, neputință și dezgust în nodul feroviar decât duminică după-masa, când am ajutat mai multe cunoștințe să prindă un tren spre Moldova.

Primul cerșetor, la câteva minute după ce am intrat în gară

Stăteam liniștit, la distanță, în timp ce ele așteptau la cele două cozi formate în zona caselor de bilete. Erau mai multe casierițe decât călători, însă doar două lucrau, fiindcă celelalte își găseau ocupație. Un bărbat îmbrăcat în negru, cu o mască de protecție neagră și purtată pe mijlocul buzei de jos, vine la mine și mă întreabă direct și patetic: „Nu am bani, mă ajutați și pe mine cu cât puteți?”.

M-a înduioșat, însă i-am răspuns ca întotdeauna: „Nu vă pot ajuta, îmi pare rău”. A plecat mai departe, la un alt grup de tinere de la coada casei de bilete, apoi la alte femei, apoi la alte persoane. Văzând felul direct în care cerșea și masca aceea sub nas care este egală cu zero când vine vorba de protecție, m-am apropiat spre el și l-am rugat politicos să elibereze zona ori voi apela la autorități.

Al doilea cerșetor a venit după alte câteva minute

Cu o imediată schimbare a figurii, domnul a plecat, iar eu am ieșit din zona caselor în căutarea gardienilor, pentru a-i întreba ce păzesc ei de fapt când erau mai mulți cerșetori decât călători. Până să apuc să fac acest lucru, un alt bărbat, de această dată mai în vârstă și cu ochi albaștri cristalini, se apropie de cunoștințele mele și le întreabă dacă îl pot ajuta să-și ia bilet, arătând cei 3 lei pe care îi avea deja. Bineînțeles, l-am refuzat din nou, fiindcă nu avea nici el alte intenții decât să cerșească.

Mă duc la doi gardieni, bărbat și femeie, care stăteau în fața încăperii în care mă aflam. I-am rugat să vină cu mine pentru a-l lua în vizor pe primul bărbat cu masca pe bărbie, însă m-au privit derutați, de parcă aș fi fost prima persoană pe anul acesta care să le ceară ajutorul. „Vorbești de el?”, a întrebat doamna gardian, arătând spre cerșetorul în negru. I-am spus că da și că umblă direct cu cerșitul. Răspunsul a fost: „Păi are mască, nu vezi?”. O reacție evidentă, ținând cont că ea nu avea masca ridicată peste nas. El a spus: „Mi-ai zis să plec de acolo, am plecat, ce mai vrei de la mine?”.

Am decis să plec înapoi spre zona caselor de bilete, alături de cunoștințele mele. Atunci, el revine în peisaj și când mă vede se oprește și mă privește, de la distanță. I-am făcut semn că sun la poliție dacă-l mai văd că cerșește, mi-a zis un fel de nu, așa că am băgat mâna în buzunar după telefon. A ridicat mâinile în semn că cedează și a plecat. Între timp, un alt cerșetor, de această dată femeie, mă evită pe mine și se duce la cunoștințele mele, cerându-le bani. Al treilea în 15 minute.

Discuția cu un gardian menit să ne protejeze...

Un al treilea gardian se plimba prin zona cu casele și i-am spus ce s-a întâmplat și că colegii săi au luat apărarea persoanelor de acest gen. I-am reamintit atribuțiile sale când mi-a zis: „Eu ce să fac?”. Paznicul era scund, uscat și mai în vârstă, iar acesta mi-a explicat că el nu poate face nimic în lipsa unei plângeri, chiar dacă eram acolo un grup de patru persoane care îi semnalau ilegalitatea.

După ce i-am spus că eu consider că este ceva în neregulă la mijloc și că probabil acel cerșetor câștigă din cerșit cât câștigă dânsul din munca sa, s-a conformat. „El? Stai liniștit că ia dublu cât mine!”. Odată ce i-au ieșit vorbele acestea pe gură și și-a dat seama că și-a recunoscut neputința, așadar a început să de devină agresiv într-un dialog complet civilizat.

O frică reală sau o înțelegere?

„Dacă ești tu așa mare și tare, de ce nu te duci tu să te iei de el? Are 5-6 în spate, au scos cuțitul și te-au terminat. Eu am doi copii acasă”, a continuat gardianul, nervos la adresa mea că i-am cerut să ne apere de cerșetori. În final, mi-a zis că-mi dă numărul șefului lui să-i depun plângere, iar eu i-am zis că nu vreau să-i fac lui vreo neplăcere. „Încă trei ca tine și mi-ați distrus ziua”, a adăugat. Nervos că eu i-aș fi cerut numărul firmei, a plecat, urlând numele cuiva și făcându-i semn să vină.

M-am decis împreună cu cunoștințele să nu merg la polițiștii care patrulau partea opusă a gării. Între timp, l-am zărit la țigară, privindu-mă cu dezgust pentru că i-am arătat care este dreptul meu și care este atribuția sa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News