Riscul apariției demenței pare să fi strâns legat de capacitatea unui om de a înțelege ce spun alți oameni în medii zgomotoase.

Într-un studiu efectuat pe peste 80.000 de adulți cu vârsta peste 60 de ani, cei care au avut probleme cu auzirea vorbirii în medii zgomotoase au avut un risc mai mare de demență, care este un termen umbrelă pentru afecțiunile caracterizate prin pierderea memoriei și dificultăți de limbaj și alte abilități de gândire.

Dar există și un avantaj: studiul a găsit și dovezi care sugerează că problemele de auz pot fi nu doar un simptom al demenței, ci de fapt un factor de risc al demenței, care ar putea alerta oamenii, familiile lor sau medicii asupra apariției acesteia înainte de a debuta orice problemă de sănătate.

„A existat un interes deosebit pentru deficiența de auz și dacă aceasta poate crește riscul de demență”, a spus epidemiologul și autorul studiului Thomas Littlejohns de la Universitatea din Oxford anul trecut.

„În timp ce sunt preliminare, aceste rezultate sugerează că deficiența auditivă a vorbirii în zgomot ar putea reprezenta o țintă promițătoare pentru prevenirea demenței”, a spus el.

În 2017, pierderea auzului a fost enumerată împreună cu fumatul și inactivitatea fizică drept unul dintre cei nouă factori de risc majori, modificabili, ai demenței. Acest raport de referință Lancet a fost actualizat în 2020 pentru a include încă trei factori de risc, ducând totalul la 12. S-a estimat, în acele rapoarte Lancet, că dintre cei 12 factori de risc de demență, pierderea auzului ar putea juca cel mai important rol - astfel încât persoanele cu pierdere a auzului neabordată la mijlocul vârstei au șanse de până la cinci ori mai mari de a dezvolta demență.

Cum a decurs studiul?

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford din spatele acestui studiu au folosit Biobankul Regatului Unit, o bază de date de cercetare creată pentru a dezvălui legăturile dintre genetică, factorii de mediu și rezultatele sănătății într-o mare parte a populației britanice.

Riscul de demență a fost analizat pentru un grup de peste 82.000 de femei și bărbați, cu vârsta de peste 60 de ani, care nu sufereau de demență și care au avut auzul evaluat la începutul studiului.

Participanții au fost testați în funcție de auzul vorbirii în zgomot, care este capacitatea de a înțelege fragmente de vorbire într-un mediu zgomotos - în acest caz, recunoscând numerele rostite în raport cu zgomotul de fundal alb. După aproximativ 11 ani, 1.285 de participanți au dezvoltat demență, pe baza dosarelor de sănătate.

„Participanții care au avut un auz mai rău au avut aproape dublu riscul de a dezvolta demență, comparativ cu cei care au avut un auz bun”, a spus Littlejohns.

În mod interesant, aproximativ jumătate dintre persoanele din studiu care s-au confruntat cu auz insuficient în zgomot și aproximativ 42% dintre cei care au avut rezultate slabe la test nu au observat nicio deficiență de auz când au fost rugați să o raporteze.

Cercetătorii au analizat, de asemenea, dacă deficiențele de auz ale oamenilor au fost de fapt legate de alți factori despre care se știe că influențează riscul de demență, cum ar fi izolarea socială și depresia, ambele putând apărea dacă oamenii au probleme cu auzul, conform Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News