Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
• ”Nu am văzut Teambuilding, dar nu mi-a plăcut”
Deodată, Teambuilding a ajuns subiectul numărul 1 pe rețelele sociale.
Unii au spus că le-a plăcut, au râs. Alții - parcă într-o proporție mai mare - au sărit imediat să-l desființeze. O adevărată zarvă pe Facebook. Pentru mine, subiectul nu mai era de actualitate și n-am înțeles - inițial - de ce acum toți vorbesc despre un film lansat de ceva timp și pe care-l văzusem în urmă cu aproximativ 2 luni... Apoi am înțeles, abonații Netflix au dat năvală și apoi au intrat repede pe Facebook să nu scape cuiva opinia lor. Astăzi, am văzut o postare de tipul ”N-am văzut Teambuilding, dar nu mi-a plăcut”. O postare ironică, dar care caracterizează o mare parte a internauților... luați de curent!
Îmi și imaginez cum pornești filmul ”Teambuilding” pe Netflix. Te îmbraci cu hainele alea bune, te așezi elegant pe canapea - și nu, tu nu mănânci popcorn, ai clasă! - și pornești, cu grație, filmul, în speranța că, la final, vei fi mai bogat cultural. Poate vei fi mai bogat cu o glumă sau cu o ironie - dacă e pe înțelesul tău - dar, dacă vrei să fii mai deștept, citește o carte. Nu știu cum a ajuns toată intelectualimea planetei să se uite la o comedie al cărei trailer o anunța fix cum este. Unii s-au regăsit cu umor autoironic în situațiile din film, alții cu un gust amar și, indiferent de prezența sau absența stereotipului personal în comedia total ironică, scopul unui film de comedie este de a ne relaxa și a ne face să râdem, nu de a o analiza ca pe un bun cultural deosebit. Dacă știi să te relaxezi și să râzi la o comedie, bine. Dacă nu, scrie pe Facebook că ești trist că te-a demoralizat Micutzu.
Am văzut filme românești proaste, triste, pline de frustrări și înjurături. Poate din cauza anonimatului, nu au deranjat pe nimeni sau, cine știe, pentru experții, specialiștii, nemaipomeniții critici de pe social media, au fost capodopere despre cum să-ți înjuri părinții și să fii un rebel trist, frustrat și agresiv (scenă ruptă dintr-un film n.r.) în minunata societare românească.
Parcă ne încântă să fim încruntați și, când argumentăm că nu ne place o comedie de actualitate 100%, ne alintăm catifelat, considerându-ne propriul umor o delicatesă. Naturalețea râsului și umorului de zi cu zi a fost înlocuită, de mulți - și de prea mult timp, cu ceva mult prea sofisticat pentru a fi înțeles de ”toți”, pentru că am ajuns speciali într-o lume care nu ne apreciază la adevărata noastră valoare.
În final, vă rog să nu mă criticați și cei care sunteți de acord cu mine, dar n-ați înțeles că avem aceeași părere, pe care eu am scris-o ironic. Mi s-a mai întâmplat!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
• acest articol reprezintă o opinie
