Nu există nimic mai înălţător, mai bun pentru starea noastră de bine decât să dăruim.

Să facem o faptă bună. Să ajutăm necondiţionat. Să ascultăm cu adevărat pe cineva, fără să-l judecăm. Prin darurile pe care le oferim lumii, sădim iubire în noi, care creşte, zi de zi, şi ne luminează întunericul prin care rătăcim în vremurile grele.

Nu doar că evoluăm ca persoane, dar este cu adevărat sănătos să faci pe celălalt fericit. Să-l ajuţi cât poţi. O vorbă bună, un umăr pe care să plângă, un zâmbet oferit trecătorilor pe stradă, o îmbrăţişare călduroasă celui care se simte singur, un sprijin material celor care au nevoie, chiar şi unui cerşetor, da, indiferent ce face cu banii ăia, tu l-ai făcut fericit pe moment, ai avut o intenţie bună, ai riscat. Ai riscat pentru a-l face pe un om fericit. Dacă spui ,,Nu-i dau bani, că nu ştiu ce face cu ei”, e doar o justificare a faptului că nu vrei să dai din banii tăi, un pretext, pentru a te simţi mai bine cu tine însuţi. Şi ce dacă nu-şi ia de mâncare? Dacă fericirea lui, în dependenţa şi nefericirea sa, este o ţigară, tu l-ai făcut să se simtă mai bine în mizeria din lumea lui. Să nu uităm că şi noi, la rândul nostru, ne desfătăm cu plăceri, nu doar cu hrană. Să ajuţi necondiţionat presupune şi să te pui în pielea acelui om şi să empatizezi profund cu el.

Orice ajutor, oricât de mic, poate însenina viaţa unui om

Chiar şi un zâmbet. Sau un moment în care îl laşi să-ţi vorbească şi îl asculţi, fără să-i dai sfaturi de viaţă, fără să te raportezi la propria experienţă şi convingeri. Îl asculţi şi încerci să-l înţelegi. Eşti acolo, prezent, pentru el. E vindecător.

Spune-i unui om drag cât îl iubeşti, fă-i o surpriză, îmbrăţişează-i şi ascultă-l. Ascultă-i temerile, bucuriile şi visurile. Cunoaşte-l cu adevărat. Prea puţin ajungem să-l cunoaştem pe un om, oricât de apropiat ar fi. Ne pierdem în existenţa cotidiană, în discuţiile de suprafaţă şi uităm să mai fim intimi cu omul drag, să-l descoperim, să fim în mod real lângă el. Ne dăm seama că nu ne-am făcut timp să-l cunoaştem abia după ce îl pierdem.

Ia telefonul şi sună-l pe un prieten. Ieşiţi la o bere. Povestiţi-vă, amintiţi-vă momentele împreună şi descoperiţi-vă şi mai mult. Viaţa e prea scurtă pentru a ne permite să nu facem lucrul ăsta.

Iartă-l pe un om care ţi-a greşit. Iartă-l din toată inima pe un om drag de care te-ai distanţat, pe care n-ai ştiut niciodată să-l înţelegi şi să îl ierţi. Din păcate, de prea multe ori, membrii unei familii se află într-un astfel de conflict. Fiică cu mamă, soră cu frate, soţ cu soţie, nu ştiu să se accepte şi să ierte, să-şi ierte iubirea rănită şi relaţia deficitară. Fă tu primul pas. Vei fi liniştit că măcar ai încercat. Că ai ştiut să ierţi şi să iubeşti necondiţionat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News