Prin "Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor" regizorul Tarsem Singh încearcă o reeditare a succesului "300- eorii de la Termopile". Aţiunea întregului film pare însă un remake a celebrei lupte a spartanilor. Ţăran de rând, Tezeu, se ridică din mediocritate şi pleacă în căutarea răzbunării împotriva regelui Hyperion, care i-a ucis mama chiar în faţa sa. De cealaltă parte zeii din Olimp urmăresc atent evoluţia oamenilor şi stau cu frica în sân ca nu cumva să fie eliberaţi titanii, pe care ei îi închisesră cu mii de ani în urmă. Dar zeii sunt tot zei. Deşi promit să nu intervină în viaţa oamenilor, nu se pot abţine şi se implică din plin.

Regizorul Tarsem Singh încearcă să ofere o altă perspectivă asupra filmelor mitologice. Eroul principal Tezeu este un tânăr ţăran instruit de un bătrân misterios. Se luptă cu curaj, dar nu reuşeşte să se descurce pe cont propriu. În fiecare moment mai important este ajutat de zei. De altfel, nici zeii nu par a fi ceva supranatural. Imaginea clasică a lui Zeus, de om bătrân certat cu timpul, este înlocuită de tânărul viguros interpretat de John Hurt.  Nici Poseidon sau Atena nu par a fi zei, ci mai degrabă niste super modele.

Clasicul monolog de la început nu lipseşte. Efecte speciale din plin, iar regele puternic, crud şi cumplit pontează în modul clasic. Hyperion comite greşeala de a o ucide pe mama bastardului Tezeu, dar îl cruţă pe acesta. Anonimul ţăran îşi ia misiunea în serios şi jură răzbunare. Misteriosul bătrân care l-a instruit se dovedeşte a fi de fapt Zeus, iar toate ingredientele unei bătălii epice sunt pregătite.

Hyperion îşi adună armata şi pleacă în căutarea  Arcului lui Epirus făurit chiar de Ares şi dotat cu săgeţi magice cu care trage la foc automat, mai tare ca o mitralieră. Evident că şi Tezeu se află în căutarea acelaşi arme. Drumul iniţiatic nu era complet fără apariţia unei femei. Astfel Tezeu se îndrăgosteşte de Phaedra, Oracoul cetăţiil, fecioara care are darul primit de la  zei de a prevesti viitorul. Ajutat de Phaedra, Tezeu găseşte Arcul, iar apoi este răsplătit cu fecioria tinerei. Eroul însă nu apucă se bucure prea mult de noile cucerici, căci Arcul îi este furat de... un câine.

Hotărât şi impulsionat de zeii imparţiali, Tezeu se pune în fruntea armatei grecilor şi se pregăteşte de lupta cu Hyperion. Regele vine cu armată câtă frunză, câtă iarbă şi se înfruntă cu micuţa armată elenă. Parcă am mai văzut undeva scena. Ca să fie tacâmul complet grecii îşi aşteaptă adversarii într-un tunel, ca să reducă impactul numărului mare de vrăjmaşi. Aici regizorul Tarsem Singh pierde controlul filmului. Încearcă să pună pună în scene două bătălii. Una a oamenilor şi alta a zeilor cu titanii eliberaţi de Hyperion. Nici titanii nu au imaginea clasică. Sunt un fel de aborigieni pictaţi şi piperniciţi, care avântă asupra zeilor. În rest, multă moarte. Din partea zeilor mor aproape toţi, cu excepţia lui Zeus, iar de partea cealaltă Hyperion este ucis chiar de Tezeu.

Implicarea zeilor este desăvârşită în momentul în care Zeus îl salvează din nou pe Tezeu şi îl ridică pe muntele Olimp transformându-l în zeu. Dacă filmul va prinde, s-a lăsat şi portiţa unei continuări. Phaedra l-a răsplătit pe Tezeu cu un fiu care a preluat abilităţile ambilor părinţi: curajos ca tatăl şi puterea viziunilor de la mamă. Întrebarea este: la ce zei se mai închinau grecii, dacă aproape toţi au murit de mâna titanilor?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News