Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Negocieri Kovesi. Singura bătălie pe care PSD o mai dă cu Bruxelles. Analiză privind abandonare euroscepticism
Autor: Mădălina Hideg | Categorie: Politica
Parlamentul European
Cu două luni înaintea alegerilor europene, PSD și românii abandonează euroscepticismul.
Elitele românești (politice, din mass media, uneori și din societatea civilă) au încercat din răsputeri să îi convingă pe români că sunt eurosceptici, fără succes însă. Rezultatele sondajelor europene de opinie, realizate la comanda Comisiei, arată că societatea noastră nu este foarte sensibilă la temele naționalist-populist-eurosceptice, întrucât acestea nu au rezonanță în conștiința noastră colectivă. În încercarea sa de a-și justifica acțiunile și de a-și conserva electoratul, PSD a încercat să promoveze un discurs al urii împotriva Europei și să se profileze în poziția de salvator în lupta cu o hidră gigantice – Statul Paralel, ale cărei capete ajungeau până la Bruxelles. PSD nu a reușit să fie prea convingător în acest sens, dintr-o serie de motive ce țin în principiu de incapacitatea de a crea aparențele de autenticitate: PSD nu este un partid naționalist, discursul eurosceptic nu a avut priza așteptată, și nici măcar euroscepticismul în sine nu pare a fi neapărat atât de autentic precum pare la prima vedere.
În ultima vreme, PSD a abandonat ideea că Europa e rea; mai ales Premierul încearcă din răsputeri să demonstreze că relațiile României cu partenerii europeni sunt cât se poate de cordiale, poate cu intenția de a fructifica la maximum capitalul de imagine pe care îl poate aduce asupra guvernării PSD faptul că România se află acum la președinția Consiliului Uniunii Europene.
Euroscepticismul – un rău necesar
La nivel european, euroscepticismul este privit ca un pericol care amenință construcția europeană, având în vedere experiența Brexit generată de Marea Britanie, pusă pe seama lobby-ului făcut de către eurosceptici, dar și ascensiunea partidelor de extremă dreaptă – cu preponderență în Italia, Ungaria, Polonia, Franța, chiar Germania și Austria, care îmbrățișează doctrine naționaliste ce se transformă apoi în vehicule ale euroscepticismului.
Trebuie văzut însă în ce măsură curentul eurosceptic nu a fost lăsat să crească în mod intenționat; pericolul ar putea apărea dacă ar depăși un anumit prag de la care nu ar mai putea fi ținut în frâu, așa cum se întâmplă de exemplu în Italia. Însă atât timp cât se menține la cotele proiecțiilor actuale (se prefigurează că în viitorul Parlament European de după 25 mai, europarlamentarii considerați eurosceptici nu vor depăși 25%), euroscepticismul – noul dușman al Europei - poate fi un rău necesar.
Construirea de dușmani clădește solidarități (cum ne învață Umberto Eco, dar și istoria); mecanismele de creare a consensului public (în jurul unei teme, a unei idei, a unui proiect social sau politic) includ dimensiunea conflictuală; da, euroscepticismul întreține o stare de tensiune și de conflict social, dar în esență conflictul este unul creator. Ordinea socială este provocată dinspre periferie spre centru de către grupurile marginale, conflictul devenind unul dintre principiile ordonatoare ale haosului astfel creat.Euroscepticismul este benefic doar atât timp cât se menține la periferie și declanșează evoluția (politică, socială etc.); până la urmă, ascensiunea euroscepticismuluipoate fiși un semn pentru Uniunea Europeană că nu mai poate amâna reforma instituțională, având în vedere că, în varianta sa soft, curentul în sine este o revoltă împotriva elitei birocratice bruxelleze și nu împotriva construcției europene în sine.
Euroscepticismul devine o problemă doar atunci când acaparează o parte însemnată a socialului: bazându-se pe o retorică anti-, nu știe să construiască de unul singur la nivel socio-economică-politic, și atunci se ajunge la situații cum a fost cea din Italia de exemplu, unde Liga Nordului nu a avut un proiect de țară constructiv și nu a putut crea o majoritate parlamentară;
Având în vedere că în mare parte se clădește în baza unor emoții colective foarte puternice, de mare intensitate dar de scurtă durată, euroscepticismul nu poate fi niciodată o caracteristică a gândirii sociale pe termen lung.
Euroscepticismul NU există în România
În România, euroscepticismul nu există, cel puțin nu în sensul comun acceptat la nivel european. La noi este mai mult un construct mediatic, manufacturat de către elitele politice pentru a-și justifica acțiuni nepopulare din spațiul public. Euroscepticismul a fost frecvent asociat cu retorica Partidului Social Democrat, care se folosește de doctrina naționalistă atunci când sunt amenințate propriile interese, fără ca aceasta să devină o caracteristică ideologică a sa.
Analiza dinamicii unor indicatori din eurobarometre demonstrează că percepțiile și atitudinile românilor vis-a-vis de o serie de aspecte care ar indica prezența sau absența manifestării euroscepticismului sunt relativ constante în timp; astfel, aprecierile asupra direcției în care merge Uniunea Europeană, încrederea în instituțiile europene, imaginea UE, percepțiile asupra beneficiilor calității de stat membru, identificarea personală cu valorile europene, încrederea în viitorul Uniunii nu înregistrează variații spectaculoase în ultimii doi ani.
PSD NU este un partid eurosceptic
Liderii social democrați au uneori un discurs de tip naționalist, dar PSD în sine nu este un partid naționalist în sensul în care este Adunarea Națională din Franța sau Syriza din Grecia. Iată mai jos o serie de argumente în acest sens:
În general, naționalismul și populismul sunt adoptate de către partide noi; partidele populiste promovează euroscepticismul pentru a-și câștiga adepți, pentru a crește în sondaje. Dar PSD este un partid matur, încă cel mai mare partid din România;
în general scopul adoptării discursului naționalist este acela de a accede la putere, dar PSD este deja acolo;
motivul pentru care PSD a adoptat un discurs naționalist este acela că servește intereselor liderilor săi.
Discursul antieuropean a fost folosit de către PSD nu pentru a-și extinde electoratul, ci pentru a-l conserva;
liderii au încercat să își justifice acțiunile prin insuflarea unui fals naționalism, astfel încât oricine se opune măsurilor lor bine intenționate și spre binele tuturor este de fapt un dușman de clasă, al poporului – inclusiv Uniunea Europeană.
Partidele populisto-naționaliste se poziționează la marginea spectrului politic: sunt fie de extremă dreaptă, fie de extremă stângă; PSD este însă un partid de stânga.
Seria argumentelor pentru care PSD NU este un partid eurosceptic continuă plecând de la clasificarea teoretică a euroscepticismului, care poate fi de 2 feluri: soft (sau reformist) - sprijină existența UE și apartenența la UE, dar se opune politicilor suplimentare de integrare europeană, și hard - se opune fată de existența UE; ultima variantă se întâlnește în cazul partidelor care consideră că țara lor ar trebui să părăsească UE și ale căror politici se opun proiectului european. Având în vedere că euroscepticismul este privit de mulți ca fiind o ideologie, un partid care se opune valorilor, obiectivelor sau politicilor integrării europene trebuie să aleagă între a avea manifestăride tipul euroscepticismuluisoft sau hard.
Discursul PSD nu este nici de tip soft, nici de tip hard:nu este hard pentru că niciun politician nu a avut curajul să spună în numele partidului că se dorește retragerea României din Uniunea Europeană și nu este nici soft, pentru că nu s-a manifestat concret împotriva unei politici europene care ar fi împotriva interesului național. PSD a încercat să din instituțiile europene un fel de țap ispășitor pentru situația precară a economiei și a societății în general, care împiedică măsurile pe care guvernanții vor să le adopte cu cea mai mare bună-credință, din pur interes național.
Singura bătălie pe care PSD o mai dă cu Bruxelles este cea care o implică pe Laura Codruța Kovesi
Abandonat la nivel discursiv, tema euroscepticismului pare a fi dispărut de pe agenda publică, cel puțin deocamdată. Singura bătălie pe care PSD o mai dă acum cu Bruxelles (=elita europeană – dușman al României) este cea ocazionată de candidatura Laurei Codruța Kovesi pentru funcția de procuror șef european. Deși fosta șefă DNA este proaspăt plasată sub control judiciar, fapt care ar trebui să încline balanța în defavoarea sa în negocierile dintre Parlamentul European și Comisie, ultimul act al bătăliei nu s-a dat încă. Rămâne de văzut cât de mult este dispus PSD să riște cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
