Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Naștere de coșmar în România: Am murit și am înviat. ”Ți-am dat doză de cal ca să te dilați, cum să-ți mai fac cezariană?”. Comparație cu nașterea în străinătate
Sursă foto: Pexels (Michael Morse)
O mămică a vorbit despre experiențele nașterilor ei, una din România și o alta din străinătate.
O mămică a prins curaj și a relatat experiențele sale de naștere, făcând o comparație între ce se întâmplă în România sau în străinătate.
”Mi-a luat mult să iau decizia de a povesti naşterea mea! Din motive lesne de înţeles, după cum veţi deduce din ce voi povesti!
21 aprilie 2013, cu o zi înainte de aniversarea celor 30 de ani ai mei, într-un oraş din Olt! Intrasem în 41 de săptămâni şi eram venită acasă din străinătate (din motive independente de voinţa mea)! Medicul care mă urmărise până la 6 luni îmi spusese că voi naşte de ziua mea, îi răspunsesem cu un zâmbet! Cel care m-a consultat acasă mi-a dat ca termen 10 zile în plus!
21 aprilie, seara, pe la 22.30, contracţii puternice, am pierdut dopul, mi-am luat soţul şi părinţii la urgenţe! Venea Buburuza! Ţin să menţionez că am mers la spital cu toată încrederea şi curajul din lume, nu mă temeam de nimic! Ai mei vărsau lacrimi amare de emoţii, cu 30 de ani în urmă fuseseră ei protagoniştii venirii mele pe lume în acelaşi spital, pe aceleaşi coridoare!
”Simțeam că o să mor!”
Întâmplarea a făcut să fie de gardă medicul care mă consultase! Dacă la început am fost vioaie şi zâmbitoare, urmarea mi-a demonstrat cât de cruzi pot fi medicii! De-a lungul travaliului, care a durat aproape 14 ore, mi s-a administrat un algocalmin intravenos (pe care mi l-a făcut moaşa de milă) şi o injecţie pentru dilatare! Cred că la un moment dat începusem să-mi smulg părul din cap de durere, simţeam că o să mor, eram convinsă că o să mor! Îi implorăm pe toţi să-mi salveze fata! L-am implorat pe medicul respectiv să-mi facă cezariană că-mi explodează inima în piept !
Replică lui: ŢI-AM DAT DOZĂ DE CAL SĂ TE DILATI, CUM SĂ-ŢI MAI FAC CEZARIANĂ! Am stat cu dilataţie 6 până la naştere, cel puţin aşa îmi spuneau asistentele şi moaşă! De pe la 6 dimineaţă doctorul nu s-a mai apropiat de mine, atât de rău ţipam când îl vedeam! Am vomitat câteva ore de la intensitatea contracțiilor! La ora 12.00, pe 22 aprilie, medicul a venit la mine şi mi-a spus cu nonşalanţă că îi pare rău, dar trebuie să plece să îşi ia fata de la şcoală! Nimeni nu avea curaj să mă ia în primire. Într-un final, unul dintre doctori şi-a făcut milă de mine (că altfel nu pot spune)! Nu uit cât voi trăi ce i-am spus şi ce mi-a răspuns:
– Domnule doctor, vă implor să-mi faceți cezariană că altfel mor şi eu şi fată!
– Fetiţă, mai încercăm o dată natural şi, dacă nu merge, îţi promit că facem cezariană!
Ce a urmat e demn de un scenariu horror! M-au târât două asistente până în sala de naşteri (m-au târât pentru că eu nu mă mai puteam ţine pe picioare, eram epuizată complet şi începusem să bat câmpii)! M-au urcat pe capră, o asistenţă de o parte a mea şi alta de cealaltă şi m-au apăsat pe burtă până a ieşit fetița! Eram ca la spectacol: sala de naşteri era plină de lume, nişte asistente practicante îmi cărau apă în pumni şi-mi puneau pe faţă să îmi revin! Ceva înfiorător, un fel de Freak Show, cu final macabru, credeau toţi!
”M-au felicitat că rezistasem atât!”
Fetiţă mea a avut cordonul în jurul gâtului, a primit notă 6 şi mai apoi 7! A avut 3.500 kg, 52 cm! Eu, harcea-parcea! Astăzi este o fetiţă sănătoasă, perfectă! Sinceră să fiu mi-am jurat că nu mai fac copii niciodată, dar viaţă mi-a dat planurile peste cap!
Azi am și un băieţel de 11 luni, născut în străinătate! Travaliu de 16 ore, contracţii suportabile timp de 8 ore, apoi am mers la urgenţe! Nici n-am deschis gura bine şi o doamna m-a dus într-o sală de pre-travaliu unde m-a consultat, m-am schimbat, am fost dusă cu un cărucior în salon (unde am şi născut de altfel)! Toată lumea mi-a zâmbit, m-au felicitat că rezistasem atât! Mi s-a pus branula, anestezistul a venit imediat şi mi-a pus epidurală! În 10 minute de la sosirea la urgenţe dormeam liniştită! Au mai trecut 6 ore până la momentul naşterii. M-am trezit cu 15 minute înainte să nasc, am împins de 3 ori şi hop bebele s-a auzit! Un vis! Să tot faci copii aşa! Personal empatic, amabil, zâmbitor şi mereu cu dorinţa de a-ţi fi de ajutor!
Nu ştiu dacă povestea mea foloseşte cuiva, dar mi-ar plăcea să cred că într-un viitor apropiat femeile nu voi mai trece prin ce am trecut eu! În momentul de faţă încă se mai naşte aşa în spitalul unde am murit şi-am înviat!”, a scris mămică în scrisoarea către totuldespremame.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
