Nanni Moretti, președintele juriului despre Mungiu: „Aparține cineaștilor care caută viața și găsesc și stilul ... După care și-a continuat ideea, într-o foarte scurtă declarație pe care am izbutit să i-o smulg la ieșirea din sala conferinței de presă postpalmares, în exclusivitate, „Cine caută stilul, găsește moartea”.

Corespondență de Magda Mihăilescu

Era, într-un fel, o frumoasă sinteză a ceea ce declarase la amintita conferință, într-o sală în care colțul american și cel francez fremătau de o vădită nemulțumire; niciun film din SUA sau Franța nu s-a regăsit în lista celor șapte premii (la Cannes nu se poartă inflația de lauri). Știind că va avea de înfruntat mai ales răbufnirea criticilor francezi care îl voiau cu orice preț pe Léos Carax printre marii câștigători, Moretti s-a dovedit, în cele din urmă consecvent cu el însuși.

Rămâne așa cum îl știm: un realist modern, îndrăzneț, inventiv, dar nu-i plac excentricitățile, de aici și definiția pe care mi-a dat-o întrebându-l în ce familie de cineaști l-ar include pe Cristian Mungiu, câștigător, cum deja se cunoaște, al Premiului pentru scenariu iar interpretele filmului său După dealuri, Cristina Flutur și Cosmina Stratan, distinse cu Premiul pentru interpretare. O adevărată performanță pentru cele două minunate actrițe aflate la debut pe ecran. Erau atât de emoționate pe marea și intimidanta scenă a sălii Lumière, că am simțit un val de duioșie urcând către ele. Cosmina a spus și una dintre cele mai frumoase și adecvate fraze: „Dumnezeu să vă binecuvânteze”.

Sigur că ne așteptam la o recompensă mai mare pentru filmul nostru, de ce să ne ascundem, dar cred că Moretti a luptat așa cum numai el știe pentru producția compatriotului său, Matteo Garone, Reality, o istorie amară despre nebunia alienantă a unui Reality Show. Probabil și pentru Ken Loach cu Partea îngerilor. Niciun film nu și-a dobândit răsplata în unanimitate, am aflat și judecând după numărul de întâlniri de lucru ale juriului, opt la număr, practic în fiecare zi, ne dăm seama că nu a avut o viață prea liniștită.

Trei filme au stârnit cele mai aprinse discuții și au divizat juriul cu mai multă radicalitate: Holy Motors de Léos Carax, Paradise-Love de Ulrich Seidl Austria și Post tenebras lux al mexicanului Carlos Reygadas, ultimul alegându-se cu Premiul pentru regie. „Știți că filmul acesta a fost fluierat, că presa l-a criticat” l-a întrebat cineva pe Moretti. „Nu am citi ziarele”. Scurt. Nu cred că a fost o selecție chiar pe gustul cineastului italian, dar la întâlnirea cu ziariștii s-a arătat vesel și a dat-o pe glume, ca să nu lase prea mult loc întrebărilor mai incomode. „Mă simt foarte bine, ne-a spus din capul locului, mi-am făcut opt noi prieteni (membrii juriului) Am pus la cale o asociație de jurați și voi propune ca împreună să ne ducem la toate festivalurile, la Locarno, le Veneția, la Pusan”. După care și-a lăudat coechipierii. Să vedem câți prieteni va avea mâine, în presă. El și ceilalți. Cineastul american Alexander Payne a glumit și el, luat la întrebări de un ziarist mânios: „Cum vă veți întoarce acasă” „Nu mă mai întorc, plec cu Moretti”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News