Toate sondajele măsoară încrederea electoratului în ”candidatul” Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR are o cotă foarte bună, deci e normal să fie rulate scenarii de genul: cum ați vota, dacă ar candida la...?

Asta în ciuda asigurărilor date de către ”candidat”, care afirmă că nu vrea la Cotroceni, ci intenționează să-și ducă mai departe mandatul de la BNR. Totuși, a mai intrat o dată în Palatul Victoria și a încercat să ajungă la Cotroceni.  Ce condiții ar trebui îndeplinite pentru  o revenire a sa în administrație?

Ca să ajungă din nou premier, ar fi nevoie de o criză ca în 1999, de un președinte dispus să îl numească și de o majoritate care să-și recunoască lipsa de soluții.  Cam fantezist scenariul.

O candidatură la președinție trebuie susținută de un partid. Sau, ca să aibă șanse, de o coaliție de partide. Cine ar putea/cine ar dori să îl susțină pe Mugur Isărescu? Să o luăm invers, de la public. În linii mari, acum avem 6 milioane de nehotărâți (nu votează), 3 milioane de băsiști și 7 milioane de anti-băsiști. Marele atu al lui Isărescu este că ar putea atrage voturi din masa nehotărâților, a dezamăgiților de clasa politică. La care s-ar adăuga electoratele de partid.

Teoretic, un tehnocrat susținut de USL ar avea cele mai mari șanse. Ar pleca de la un electorat potențial de 7 milioane, din care ar pierde mai mult sau mai puțin, fiindcă activiștii nu se vor mobiliza prea tare pentru un ”independent” (vezi cazul Iohannis). Dar, ar compensa cu alegătorii atrași din rândul dezamăgiților.

De ce ar accepta, însă, USL un candidat independent? După 10 ani de război cu regimul Băsescu, cum va justifica PSD această soluție, în rândul membrilor de partid și a susținătorilor săi? După ce a obținut un acord care îi propulsează candidatul la președinție, de ce s-ar retrage PNL în linia a doua? Ar fi necesară o criză teribilă a guvernării și un tsunami în interiorul coaliției, care să măture toți candidații serioși  cu carnet de partid, ca să se ajungă la o variantă de avarie.

Efortul pe care ar trebui să-l facă Isărescu se dublează, dacă USL se rupe și el candidează pentru unul din cele două partide. Odată ca să convingă susținătorii partidului să-l accepte, odată ca să atragă nehotărâții, care îl vor ștampila drept membru de partid. E drept, cu PSD ar avea ceva mai multe șanse, căci partidul de stânga are un electorat mai disciplinat, la care poate adăuga ceva electori de dreapta, ca om de finanțe.

O candidatură din partea PNL  ar avea nevoie și de sprijinul lui Traian Băsescu, iar asta implică ostilizarea celor 7 milioane de antibăsiști. Aflat în fruntea Mișcării Populare, plus PDL, plus Forța Civică, Isărescu ar trebui să atragă două treimi din cele șase milioane de nehotărâți.  Mi se pare o misiune imposibilă: mulți dintre ei n-au votat și nu vor vota niciodată, alții au fost dezamăgiți de mandatele lui Traian Băsescu. Singura certitudine pentru Isărescu, într-o candidatură alături de partidele portocalii, este că își va asocia imaginea cu a lui Băsescu, în care adversarii vor trage cu toate tunurile.

Singurul scenariu care îl prinde pe guvernatorul BNR este să rămână Mugur Isărescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News