În anii '80, Nicolae Ceaușescu a hotărât ca România să-și achite complet datoria externă. Până în 1989, țara noastră a reușit să ajungă la zero datorii, dar cu mari sacrificii și prin vânzarea a zeci de tone de aur.

„România avea în 1964 un tezaur la Banca Națională, care era fusese foarte mult diminuat, sub 100 de tone. Până în pragul anului 1989 rezerva de aur a început să se refacă ușor. În 1981, România a intrat în încetare de plăți. Ceaușescu a luat decizia la nervi de a plăti datoria externă a țării. A decis să întrerupă relațiile cu băncile străine, și cu Fondul Monetar Internațional, și cu Banca Mondială și să plătească întreaga datorie, care era atunci la peste 11 miliarde de dolari, sumă foarte mare în vremea aceea", a explicat Adrian Vasilescu, consilier onorific la Banca Națională a României.

Încetarea de plăți din 1981 a fost un eveniment rar și dureros în istoria României. Cum și-a achitat țara întreaga datorie externă?

"Am plătit cu puțina rezervă de valute pe care o avea în țară. Da', foarte puțină și pe urmă a plătit cu ce am putut să exportăm din producția industrială și restul a fost plata prin exporturi alimentare și tot n-a ajuns. Și atunci au decis să umblăm la aur. Din 1985, până în 1988, România a vândut aur ca să plătească datoria externă. S-au vândut aproape 30 de tone de aur", a afirmat Adrian Vasilescu.

Acesta a relatat că Banca Națională a României crede că Nicolae Ceaușescu a luat cu regret decizia de a vinde o parte din aurul național.

"Avem motive să credem că Ceaușescu a făcut actul ăsta cu mare regret și în situația de a nu fi avut altă soluție. Ceaușescu a decis imediat după plata României, ca țara să înceapă să cumpere aur. De asta credem aici, la Banca Națională, că decizia pe care a luat-o de a vinde aur a regretat-o, pentru că imediat a fost urmată de o decizie de a recumpăra aur. A cumpărat atât cât a putut până în decembrie 1989", a declarat acesta, conform Antena 3 CNN.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News