Momentul în care a tăcut, regretul sociologului Gelu Duminică, după ultima ”discuție bărbătească cu tata”. ”Nu am făcut-o... și-mi pare rău”
Autor: Irina Constantin | Publicat pe: 12 oct 2022, 11:49
WhatsApp
foto ilustrativ pixabay
foto ilustrativ pixabay
”Știi ce nu am înțeles niciodată la tine?” întreb eu pe un ton liniștit. ”Violența ta față de mama!”... așa a început ceea ce avea să fie ultima discuție bărbătească a sociologului Gelu Duminică cu tatăl său. 

Sociologul Gelu Duminică a scris un mesaj tulburător marți, 11 octombrie 2022, la 13 ani de la moartea tatălui său. Redăm mesajul postat de acesta pe Facebook:  

””Știi ce nu am înțeles niciodată la tine?” întreb eu pe un ton liniștit. ”Violența ta față de mama!”. Întrebarea mea îl ia ne nepregătite și îmi dau seama când îi văd ochii plini de lacrimi. Pune privirea în jos și îi aud respirația însoțită de un șuierat ca și cum cineva l-ar fi lovit în plex. Se încovoaie sub povara întrebării mele și încercă, parcă, să iasă din strânsoarea conștiinței.

”Așa e! Atât am putut! Am greșit mult și tu să nu faci ca mine! Nu uita, însă, de unde am plecat!” Cam așa a început ultima mea discuție ”bărbătească” cu tata, în iulie 2009, undeva într-un restaurant de pe Eminescu. Eram destul de obișnuiți să avem astfel de discuții deschise și le aveam de foarte mulți ani. Cred că și lui îi plăceau: eu, invariabil, veneam cu idei care intrau în profund dezacord cu ceea ce el gândea și-mi făcea o teribilă plăcere să-l văd încurcat și enervat atunci când își căuta argumente pentru a-mi arăta că ”sunt prost”. Era forma mea de a mă răzbuna și de a arată că am crescut mare.

Nu mi-a zis niciodată că e mândru de mine, însă știam asta de la ceilalți: toți știau ”că-i semăn” atunci când ceea ce făceam era bine și că ”semeni cu mă-ta” în momentul în care ceea ce făceam intra în contradicție cu ideile și modul lui de a face lucrurile.

În acea zi a fost prima, și ultima, dată când îmi dădea dreptate fără nicio eschivă și îl vedeam profund stânjenit de faptul că cel mai mic băiat al lui îi cere explicații pentru modul în care el a ales să își trăiască căsnicia.

”Mai toate poveștile lor erau despre bătăile încasate de bunica”

”Atât am putut” îmi răsuna în urechi! Auzisem poveștile lui în care bunicul o lega pe bunica de roata căruței și o ”educa” cu biciul, de față cu ai lor copii. Se întâmpla destul de des pentru că mai toate poveștile lor, a lui și a unchilor mei, erau de multe ori construite în jurul bătăilor încasate de bunica. Vedeam în jurul meu, copil fiind, cum femeile, indiferent de etnie sau de statutul lor social, erau bătute de soții lor de față cu toate neamurile, chiar în mijlocul unei nunți sau unui mare eveniment de familie, și vedeam că mai nimeni nu intervenea. Vedeam vecini de-ai mei, români, care își alergau consoartele pe stradă, de multe ori cu un par în mana, și atunci când le prindeau, le călcau în picioare, la propriu, sub ochii propriilor copii.

Citește continuarea pe RadioDCNews. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?