Moartea Neagră, cel mai devastator focar de ciumă din lume care a ucis jumătate din populația Europei medievale timp de șapte ani în secolul al XIV-lea, a schimbat cursul istoriei omenirii. Dar cum rămâne cu supraviețuitorii a ceea ce rămâne cel mai mare eveniment cu o mortalitate ridicată înregistrat vreodată? O nouă cercetare publicată miercuri în revista Nature sugerează că doar norocul a determinat cine a trăit și cine a murit.

Analiza ADN-ului vechi de secole de la victimele și supraviețuitorii Morții Negre a identificat diferențe genetice cheie care i-au ajutat pe oameni să supraviețuiască ciumei, potrivit unui studiu publicat în revista Nature. Aceste diferențe genetice continuă să modeleze sistemul imunitar uman și astăzi, genele care conferiau odinioară protecție împotriva ciumei fiind acum legate de o mai mare vulnerabilitate la bolile autoimune, cum ar fi boala Crohn și artrita reumatoidă, arată studiul.

Studiul a implicat prelevarea ADN-ului din gropile comune

Suntem descendenții celor care au supraviețuit pandemiilor trecute... și înțelegerea mecanismelor evolutive care au contribuit la supraviețuirea noastră nu este importantă doar din punct de vedere științific, ci poate informa și asupra mecanismelor și determinanților genetici ai susceptibilității actuale la boli", a spus coautorul studiului, Luis Barreiro, profesor de medicină genetică la Universitatea din Chicago.

Studiul de șapte ani a implicat extragerea ADN-ului izolat din trei grupuri diferite de rămășițe osoase descoperite în Marea Britanie, Londra și Danemarca: victimele ciumei, cei care au murit înainte de Moartea Neagră și cei care au murit între 10 și 100 de ani după lovirea ciumei.

Peste 300 de mostre au venit de la Londra, un oraș afectat deosebit de puternic de ciumă, inclusiv de la indivizi îngropați în gropile coune din East Smithfield, folosite pentru înmormântări în masă la apogeul focarului în 1348-1349. Alte 198 de mostre au fost prelevate din rămășițe umane îngropate în cinci locații din Danemarca.

ADN-ul a fost extras din dentina din rădăcinile dinților indivizilor, iar cercetătorii au putut verifica, de asemenea, prezența Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma.

Gena care a salvat oamenii Evului Mediu de ciumă

Echipa a identificat o variantă a unei anumite gene, cunoscută sub numele de ERAP 2, care părea să aibă o asociere puternică cu ciuma. Înainte de Moartea Neagră, varianta ERAP2 care sa dovedit a fi protectoare împotriva ciumei a fost găsită la 40% dintre indivizii incluși în studiul de la Londra. După Moartea Neagră, a fost de 50%. În Danemarca, diferența procentuală a fost mai puternică - s-a schimbat de la aproximativ 45% din probele îngropate înainte de ciuma la 70% din probele îngropate ulterior.

Echipa nu știe încă exact de ce această variantă a conferit protecție, dar experimentele lor de laborator în celule de cultură au indicat că, la persoanele cu varianta ERAP 2, o celulă imunitară cunoscută sub numele de macrofag a provocat un răspuns foarte diferit la Yersinia pestis, a explicat Barreiro. Macrofagele de la indivizi cu ciumă au fost mai capabile să omoare bacteriile în experimentele de laborator decât macrofagele de la indivizi care nu au fost bolnavi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News