”Așa s-a întâmplat, spune Mitică Popescu despre dragostea sa față de echipa Raidului! Te duci la școală în clasa I și dacă vrei să faci școală, faci liceu, faci ce trebuie. Așa s-a întâmplat și cu asta. Dacă tata mă lua când juca Carmen, deci ținea cu Carmen. Echipa patronului fabricii Mociornița. A fost desființată echipa politic, bineînțeles, și fiecare s-a dus la alte cluburi. Eh, aici s-au dus Valentin Stănescu, Marian Bazil, în fine. Marian a mai fost și pe la noi pe acasă. Am devenit rapidist. Locomotiva i se spunea. Apoi a devenit CFR. Și apoi a avansat, nu a mai mers cu marfarul. Mie îmi place sportul în general. Nu e vorba numai de fotbal. Nu mă uit numai la Rapid. Sau să vreau să câștige numai Rapidul. Să câștige cine e mai bun! Deci, a fost o întâmplare, cum a fost și teatrul...

Ionuț Vulpescu: A fost  întâmplare asistată de sus. Ce vă amintiți așa, din perioada când a fost mai frumos la Rapid, momentele cele mai bune, așa?

M.P: Eh, eu îi știam numai pe ăștia, nu cunoșteam echipa. Dar a avut perioade foarte bune. Când au început vânzarea, cumpărarea, adică când s-a început comerțul cu fotbal și jucătorul a devenit o marfă, plus că noi am avut un avantaj – vorbesc de spectatori – înainte de Revoluție, nu ieșea nimeni afară, nu pleca nimeni. Și atunci, valorile rămâneau aici. Acum, un puști dacă dă mai bine într-o minge, a doua zi se urcă în tren. Nu mai avem echipe de pitici, de juniori, cluburile să aibă... acum, ca să faci un sport, îți trebuie bani! Pe vremea aceea se investea! De fapt, asta a învățat și tovarășul Ceaușescu de la ruși, ca să afle lumea pe afară că exiști, se investea în sport și în cultură!

I.V: Acțiuni de propagandă, de multe ori, dar era o modalitate de a performa la competiții mari. Ați suferit când era Rapidul în B?

M.P:Normal! Am suferit. Ca tot copilul. Dar asta e situația...

I.V: Dar bucuria titlului, când a venit Mircea Lucescu antrenor și a câștigat Rapidul, după mulți ani, cum ați simțit momentul acela?

M.P: Cu Mircea Lucescu suntem „consăteni”, în același cartier. Mare antrenor!

I.V: Rapidul de azi cum vi se pare, când ați fost ultima dată la meciuri?

M.P:Acum vreo lună de zile, cam așa.

I.V: Deci ați fost în acest campionat. Cum vi se pare echipa de azi a Rapidului?

M.P: Improvizație. Și asta, ca să îți faci o echipă, îți trebuiesc bani! Sponsori! Noi nu știam pe vremea aia ce înseamnă asta.

I.V: Uite că a venit acum, e un investitor!

M.P: Eh, a venit acum, dar trebuie să mai avem răbdare.

I.V: E un an important pentru că e centenarul, sunt 100 de ani de la fondarea Clubului! Credeți că poate Rapidul să câștige campionatul anul acesta?

M.P: Nu, categoric nu! Să fim oameni serioși! Mă mir că încă mai sunt pe locul 2 sau 3, cât sunt acum.

I.V:Cum vi se pare Mutu, Adrian Mutu ca antrenor?

M.P:Nu m-a convins niciodată. Rapidul are noroc cu un mare jucător. Portarul!

I.V:Vă place, Moldovan, e și selecționat la echipa națională!

M.P:De câte ori i-a salvat!

I.V: Care e cel mai bun jucător al Rapidului din istorie, pe care l-ați văzut dvs. jucând, în carne și oase, în Giulești?

M.P: Ca portar a fost Valentin Stănescu, și ca jucător Marian. Bazil Marian. Era, într-adevăr, Marian, o locomotivă. După cum e acum bătrânul Săpunaru. Când nu e el în teren se cunoaște.

I.V: Rapidul are și o idee foarte bună, pe care puține cluburi din România o au, fiind și un club de tradiție, privilegiază cumva suporterii importanți, din zona artistică, așa cum sunteți dvs., mai e Dan Grigore, mai e Alexandru Bindea.

M.P: Și galeria e mai civilizată față de alte galerii. Și mai pașnici. Nu prea rup scaune...

I.V:Versurile... Imnul lui Victor Socaciu! Foarte frumos! Mergeți la meciuri cu Dan Grigore, cu Bindea?

M.P:La multe! Chiar și înainte să inaugureze noul stadion, că jucau pe Național.

Interviul integral poate fi vizionat pe platforma youtube, în cadrul podcastului ”Avangarda cu Ionuț Vulpescu”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News