Unii îi numeau pe femeile care se machiau și își vopseau părul înșelătoare și superficiale. Alții spuneau că femeile care purtau bijuterii și haine elegante nu puteau fi de încredere, nici măcar de către soții lor. Dar toți erau de acord: dacă un bărbat ar întâlni vreodată una dintre aceste femei necreștine și ar vrea să o violeze, ar fi vina ei - nu a lui, relatează The Guardian.

Potrivit unei prelegeri de la Universitatea din Cambridge, în secolul al III-lea, ideea creștină conform căreia frumusețea „adevărată” se află în interior a fost folosită pentru prima dată de scriitori bărbați influenți pentru a încerca să controleze felul în care se îmbrăcau femeile.

„Multe dintre ideile care guvernează modul în care percepem înfățișarea femeilor astăzi își au rădăcinile în Evul Mediu”, a declarat cercetătoarea de la Cambridge, Alexandra Zhirnova, care își susține prelegerea pe 23 martie ca parte a Festivalului Cambridge – o prezentare a cercetărilor în curs de desfășurare la universitate.

Teza de doctorat a Zhirnovei pune în lumină atitudinile misogine ale bărbaților creștini medievali față de machiajul, îmbrăcămintea și podoabele femeilor.

„Una dintre învățăturile fundamentale ale creștinismului este necesitatea de a te îndepărta de valorile materialiste și de a te concentra pe lucrurile spirituale. Dar când creștinismul se integrează în societatea patriarhală a antichității târzii și a Evului Mediu timpuriu, această idee este folosită ca un mijloc de control social asupra femeilor.”

În timp ce romanii considerau „mult mai normal” ca femeile din clasa superioară să poarte machiaj, multe bijuterii și coafuri „foarte elaborate”, Zhirnova a spus că acest comportament era perceput ca fiind în conflict cu idealurile creștine.

Mulți scriitori creștini timpurii cu mare influență, precum Sfântul Ieronim, Sfântul Ambrozie și Sfântul Augustin, au scris scrisori și au ținut discursuri în care denunțau femeile care purtau machiaj și haine elegante ca fiind asemănătoare cu „prostituatele”, în timp ce lăudau femeile „respectabile” care nu o făceau.

Unul dintre primii autori creștini care s-au opus a fost Tertulian, un roman născut în jurul anului 160 d.Hr. Alți părinți ai bisericii timpurii s-au lăsat convinși de teoria sa conform căreia femeile care purtau machiaj erau nenaturale și chiar diabolice.

Femeile care nu respectă aceste reguli sunt portretizate ca având regrete. De exemplu, Sfânta Paula, prima călugăriță din istoria creștinismului, învață din predicile Sfântului Ieronim și începe „să spele cu lacrimi fața pe care odinioară o desfigurase cu machiaj”.

Zhirnova va susține în cadrul prelegerii sale că modul în care ne gândim la frumusețe, îmbrăcăminte și modestie astăzi este încă strâns legat de aceste idei creștine timpurii. Ea consideră că există rădăcini medievale străvechi ale culturii violului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News