Când era copil, Mircea Albulescu era fascinat de Moş Crăciun. „Credeam cu toată fiinţa mea în Moş Crăciun şi, în fiecare an, cel mai mare regret era că nu apucam să-l văd atunci când venea să aducă darurile, mai ales că, de fiecare dată, părinţii îmi spuneau că tocmai ce a plecat“, povesteşte maestrul Mircea Albulescu.

Şi pentru a apuca să facă bradul de Crăciun şi să aranjeze cadourile sub brad, părinţii lui Mircea Albulescu apelau la un truc. „Locuiam la parterul unei case cu etaj şi de fiecare dată când trebuia să vină Moş Crăciun, nu ştiu cum se făcea dar mereu eram sus la doamna Dumitrescu şi mă jucam cu fiica ei Cateluţa, care era mai mare decât mine. Când, în cele din urmă, coboram, bradul era deja împodobit iar cadourile erau sub brad. Părinţii mereu îmi ziceau că tocmai a plecat şi iar nu am apucat să-l văd“. Aşa că acum, de fiecare dată când se gândeşte la Crăciunul copilăriei, maestrului Albulescu îi apare în ochii minţii imaginea bradului: „După ce pleca Moş Crăciun, eu cu părinţii trebuia să aprindem lumânările din brad. Acest obicei era legătura noastră directă cu Moş Crăciun“.

Un alt obicei al maestrului Albulescu, în perioada copilăriei, era ieşitul la colindat. „În fiecare an mergeam cu colindul, pe o rază de câteva străzi. Ştiam deja unde să mergem, cine ne primeşte, cine are cozonac mai bun“.

Şi tot din acea perioadă, familia Albulescu a căpătat un nou membru: „Într-un an, l-am primit de la părinţi pe Niculae, un ursuleţ de pluş mic de-l poţi tine în palmă. Din fericire îl mai am şi acum, cu toate mutările prin care am trecut de-a lungul anilor, iar viitorul lui este în familie. Nepoţelul meu va fi viitorul partener de joacă al lui Niculae“.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News