În condițiile în care, după victoria USL în alegeri, președintele a pierdut guvernul, era de așteptat ca să își concentreze atenția asupra păstrării celuilalt pilon din triadă – justiția – pe care și-a sprijinit până acum puterea (căci cel de-al treilea pilon rămâne ferm sub controlul său, în virtutea prerogativelor deținute în calitate de președinte al CSAT).

 Politic, problema este dacă acest efort contravine sau nu “acordului de pace” semnat cu premierul Ponta imediat după alegeri. Aceasta pentru că “acordul” respectiv a fost inițiativa președintelui, la fel ca și aducerea lui la cunoștința liderilor europeni.

 Faptul că ministrul Justiției a decis să ignore avizul consultativ negativ al CSM și să trimită, totuși, propunerile la Cotroceni, reprezintă un test politic de primă mărime pentru președinte. Pentru că, dacă președintele respinge propunerile respective, el dă semnalul că este primul care încalcă propriul “acord”, punându-se singur într-o lumină proastă, măcar față de liderii europeni cărora s-a grăbit să le arate documentul respectiv.

 Intuind capcana, președintele a amânat răspunsul așteptat – numirea sau respingerea celor două personae – lansând, totodată, și o petardă fumigenă: propunerile nu trebuiau să vină de la ministrul Justititie, ci de la …CSM!?

 Întrebarea mea, atunci, este: dacă CSM-ul este cel care, în interpretarea prezidențială, ar fi trebuit să facă propunerile, pentru ce avizul CSM este doar consultativ? Oare nu este consultativ tocmai pentru că ministrului, și nu CSM, îi revine prerogativa propunerii celor două nume, așa cum s-a procedat anterior în cazul lui Kovesi și Morar? De ce atunci procedura era constituțională, ca acum să devină … neconstituțională?

 Sau președintele contează încă o dată pe sprijinul Curții Constituționale, care va întelege mesajul și va “citi” Constituția la fel ca președintele, în speranța că acest lucru îl va scoate din nou basma curată în fața liderilor europeni, scăpându-l de acuzația de a fi primul care își încalcă propriul angajament? (În paralel, însă, atunci Curtea Constituțională va trebui să explice pentru ce nu a declarat legea Macovei – în virtutea căreia au fost numiti Kovesi și Morar – neconstituțională, căci nu va putea spune că nu a facut-o pentru că nimeni nu a … contestat-o!?)

 Oare de câte ori poate merge urciorul la apă, fără să se spargă? Căci mi-e teamă că liderii europeni au obosit să mai facă efortul de a înțelege chițibușeriile avocățești care fac deliciul românilor, și vor privi problema tot politic, adică dacă îți respecți sau nu propriul angajament.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News