Lipscani- terase întinse de-a lungul străzilor. Din când în când, câte un cerșetor. Aerul boem de altădată s-a transformat azi în „vara nu dorm”.  Un maldăr de gunoaie și-a găsit locul în fața unui magazin. Cu fațada scorojită și cu lacătul pus: deasupra scrie ceasornicărie. Anticariatul- la fel. Tradiția Lipscanului a rămas doar în literele ruginite, de cele mai multe ori, uitate deasupra unei terase. 

40 de ani de Lipscani

Un singur magazin și domnu’  Tănase, atât a mai rămas pe Lipscani. La vreo 60 de ani, cu fața încrețită de trecerea timpului, domnu’ Tănase are aceeași pasiune: antichitățile. Vechi de 40 de ani, cu experiența Lipscanului, oftează cu gândul la vremurile de altădată: „Cu magazine mai mici și mai mari, avea un profil de  toată lumea venea în zona comercială a centrului istoric: Lipscani, Gabroveni, Covaci erau renumite pentru magazine. Erau curelari, marochinari, lucrători în metal, florari. S-a terminat cu ei.”

Doar cârciumi

Centrul vechi al Capitalei a luat viață prin meșteșugari. Acum, au dispărut. Același domn Tănase ne spune unde sunt magazinele de altădată: „Magazinele de pe Lipsani nu au dispărut. S-au transformat. Acum sunt terase, cârciumi.” În locul atelierului „de ieri” a apărut azi cârciuma numită „Atelier”. Bătrânul cu mâinile de unsoare de altădată s-a transformat acum în tânărul elegant care-ți aduce o limonadă.

Cultura până la bani

Totul pentru bani, ar zice domn’ Tănase. A trecut și el prin transformare: „Am avut magazinul de pe Covaci de la numărul 3. Acolo a fost, istoric vorbind, cârciuma care s-a numit „La Iordache”. Acolo s-au inventat micii. Din cauza conjuncturii, am fost nevoit să închid și să subînchiriez. Nu făceam față la cheltuieli. Sunt cheltuieli mari și a căzut de tot. E o lipsa de cultura e o lipsa de interes.”

„Tradiția o punem în cui, ce să facem”, ne spune același bătrân, vechi de 40 de ani în istoria Lipscanului. Motivul? „Nu mai e moda să-ți pui un tablou frumos pe perete, un tablou de un pictor bun, care să-ți facă plăcere, să ai posibilitatea să bei un pahar de citronadă, să contempli peisajul respectiv. S-a terminat.”

Contribuția primăriei

Meșteșugarii nu mai sunt căutați pe Lipscani. Tradiția a rămas în istorie. Unii dintre ei au mai rezistat, dar se întreabă domn’ Tănase: „Cum să mai reziști când Primăria Capitalei pune niște dări pe chirii groaznice, groaznice? Patruzeci de euro pe metru, când salariul omului este de 150 de euro pe lună.”

Lipscaniul, Centrul istoric al Capitalei, este la răscrucea dintre două tradiții: una, care aproape a murit, a meșteșugarilor de altădată și cealaltă, a teraselor. O ceasornicărie închisă, o cafenea cu numele „La ceasornicărie”, totul este o continuitate. Pe drum se pierde tradiția.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News