De când România a fost lovită în plin de acest val de aer polar, iar unele zone ale țării au fost cuprinse de viscol, inspectoratele județene luând decizia de a închide mai multe școli, oamenii s-au împărțit în două categorii. Unii spun că e prea frig și că e dificil să te deplasezi la muncă sau la școală pe așa vreme, alții ne amintesc de iernile grele din copilărie și spun că ceilalți se plâng la primul fug de nea, uitând ce înseamnă, de fapt, iarna. 

Ieri, 9 ianuarie, școlile din Iași au fost închise, deci s-a stat acasă. Astăzi a fost prima zi în care mi-am dus copilul în vârstă de 6 ani la școală, prin ger și nămeți. Iată câteva lucruri pe care nu le iau în considerare cei care susțin că ne smiorcăim aiurea din cauza frigului.

În primul rând, deși mi-am petrecut copilăria la țară și am prins acele ierni grele cu nămeți cât gardul, după ani la rând în care nu am mai avut parte de astfel de ierni, astăzi frigul mi s-a părut groaznic. În Iași, dimineață la ora 7:30 erau -14 grade. Dacă atunci când eram mică eram oarecum obișnuită cu iernile geroase, acum mi s-a părut cam mult. De copil nu mai zic, e prima dată când a văzut ce înseamnă -14 grade, care, apropo, se simțeau ca fiind -18. Zicea că nu poate respira de frig. Deci, oamenii percep și simt diferit aceste temperaturi scăzute. Dacă pentru unii e floare la ureche, poate pentru alții chiar este dificil să facă față.

Al doilea lucru pe care nu îl iau în considerare cei care spun că ne plângem degeaba este felul în care autoritățile gestionează lucrurile în această perioadă. La Iași, deși ieri nu a mai nins, astăzi străzile mai mici încă erau necurățate, de trotuare nici nu mai zic.

Pe bulevarde, mașinile circulau cu dificultate, pietonii și mai greu, pentru că toată zăpada curățată de pe șosea s-a transformat în munți de zăpadă pe care erau nevoiți să îi escaladeze. Unde dădeai de ceva mai puțină zăpadă, alunecai, pentru că dedesubt era gheață. Stațiile de autobuze și tramvaie erau și ele pline de zăpadă. În unele locuri nici nu se deschideau ușile tramvaielor pentru că erau blocate de nămeți.

Drumul nostru până la școală durează cam 15 minute, o porțiune de drum, mers pe jos și o stație cu tramvaiul. Astăzi a durat 40 de minute. Copilul, înghețat și mai mult cărat pe sus de mine pentru că în unele zone zăpada curățată de pe străzi care a ajuns pe trotuare era atât de înaltă încât nu o putea depăși. În concluzie, mersul la școală pe această vreme a fost o adevărată aventură. Nu, nu una imposibilă, dar destul de complicată.

Eu, care nu am prea dat pe la sală la viața mea, m-am ales cu febră musculară, la picioare din cauza schemelor necesare ca să rămâi în poziție verticală, și la brațe pentru că a trebuit să car copilul pe sus. Aventura continuă pentru că mergem și mâine, iar autoritățile din Iași nu s-au ostenit încă să facă drumurile accesibile.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News