Medicii șefi ai structurilor UPU-SMURD din 30 de spitale au transmis premierului o scrisoare deschisă în care solicită ca ”medicii de urgență să fie integrați în mod echilibrat atât în UPU, cât și în intervențiile prespitalicești, pentru a-și menține și dezvolta competențele profesionale, asigurând astfel cel mai înalt nivel de îngrijire pentru pacienți”. În scrisoare se atrage atenția că nu poate fi susținut un sistem în care fiecare ambulanță să aibă un medic, iar soluția pentru aglomerația din Unitățile de Primiri Urgențe nu este creșterea numărului de medici de ambulanță, ci dezvoltarea medicinii primare și de laborator, care să scadă presiunea pe serviciile spitalicești. 

Iată textul scrisorii trimise de cei 30 de medici șefi către premier și ministrul de Interne.

”Ca urmare a recentelor informații apărute în spațiul public cu privire la Sistemul Integrat de Urgență din România, noi medicii șefi ai structurilor UPU-SMURD din cadrul spitalelor regionale și județene dorim să ne exprimăm în scris punctul de vedere, referitor la activitatea pe care o desfășurăm de mai bine de 30 de ani în interesul cetățenilor. Ne-am dezvoltat profesional în cadrul acestui sistem, am format generații de tineri care au îmbrățișat această pasiune numită urgență, am coordonat echipe medicale în intervenții complexe. Am participat și am inițiat proiecte care au dezvoltat asistența medicală de urgență , întotdeauna în colaborare cu celelalte structuri care compun acest sistem. Prin urmare ne adresăm dumneavoastră ca specialiști care cunosc și recunosc importanța acestui sistem, atât în situațiile de zi cu zi, cât și în momente de dificultate maximă în sănătatea publică.
Sistemul de urgență, așa cum este el legiferat, rezolvă zilnic zeci de mii de cazuri. Colaborarea în teren a echipajelor de ambulanță, SMURD (terestru, aerian și naval), ISU, Salvamont în care lucrează împreună medici, asistenți, paramedici, piloți, pompieri, voluntari, excede ambițiile personale ale celor care afirmă că vor “reformarea” sistemului. Colaborarea îndelungată și de succes între Ministerul Sănătății și Ministerul Afacerilor Interne are la bază o legislație comună care stabilește clar responsabilitățile și atribuțiile fiecărei structuri.
Medicina de urgență, ca esență, ca mod și domeniu de aplicare, are particularități definitorii care au determinat apariția ei ca entitate, ca specialitate distinctă în Nomenclatorul specialităților medicale din România, particularități care se regăsesc pe toate palierele, începând cu asistența medicală acordată în fiecare zi pacienților care se adresează structurilor de primiri urgențe, până la situațiile deosebite de tipul accidentelor cu victime multiple sau dezastrelor.
Deși intervențiile prespitalicești fac parte din competențele unui medic de urgență, concentrarea exclusivă pe acest aspect poate conduce la:
• pierderea competențelor avansate, prin lipsa expunerii constante la diverse cazuri
medicale complexe care, în prezent, există în mod constant în cadrul UPU, va determina o
scădere a abilităților și cunoștințelor necesare pentru gestionarea acestui tip de urgențe.
Faptul că un medic cu specialitatea medicină de urgență vine în contact, în fiecare zi, cu
aceste tipuri de urgențe, îi permite să ducă și înafara spitalului, în cadrul echipajelor
SMURD, a acestor cunoștințe și să le aplice acolo unde este pacientul. Practic, în acest fel,
va duce spitalul la pacient înainte ca pacientul, care necesită evaluare, tratament sau
internare să fie dus la UPU .
• erodarea încrederii profesionale ca urmare a izolării de mediul spitalicesc și limitării la
intervenții prespitalicești, ceea ce poate afecta motivația și satisfacția profesională a
medicilor de urgență.
• impact negativ asupra pregătirii continue prin lipsa accesului la resurse educaționale și
la oportunități de dezvoltare profesională, care în prezent există pentru cei care își
desfășoară activitatea în cadrul UPU, ceea ce poate limita progresul și adaptabilitatea
medicilor de urgență la noile standarde medicale.

Considerăm că medicii de urgență trebuie să fie integrați în mod echilibrat atât în UPU, cât și în intervențiile prespitalicești pentru a-și menține și dezvolta competențele profesionale, asigurând astfel cel mai înalt nivel de îngrijire pentru pacienți.
Deprofesionalizarea prin limitarea la un singur domeniu de activitate nu este benefică nici pentru medici, nici pentru pacienți, și trebuie evitată prin politici adecvate și suport continuu pentru dezvoltarea profesională a acestora.
Afirmația că este nevoie de un număr mai mare de medici de urgență în serviciile de ambulanță pentru a scădea presiunea asupra spitalelor, reprezintă modelul sovietic de organizare a unui sistem medical de urgență prespitalicesc. Nicăieri în Europa modernă nu există medici pe fiecare ambulanță pentru că, pe de-o parte, nici un stat nu își permite un asemenea efort financiar, iar pe de altă parte, un astfel de mod de organizare ar duce la utilizarea nejudicioasă a resursei umane înalt calificate, și așa deficitară.
Supraaglomerarea UPU este o problemă complexă și, în mod frecvent, greșit atribuită incapacității de gestionare a pacienților în prespital. Cu toate acestea, cauza principală a acestei supraaglomerări rezidă în deficiențele organizatorice și lipsa de suport pentru medicina primară și de ambulator, care lasă UPU drept principala poartă de acces pentru pacienți către servicii medicale complexe. Nu trebuie să fii specialist în domeniu ca să iți dai seama că reducerea presiunii pe spitale se face printr-o reformă serioasă a medicinei primare, prin creșterea accesibilității la servicii ambulatorii și prin programe naționale de prevenție.
Incapacitatea rezolvării acestor probleme în mod practic, nu în mass-media sau social media, este o sarcină suficient de mare și de importantă dar prea puțin asumată de către Ministerul Sănătății. Presiunea pe medicii de urgență este mare, dar infinit mai mică decât nevoia pacienților de a avea acces civilizat la servicii medicale. Numărul medicilor de urgență din structurile de primiri urgențe este insuficient pentru a acoperi nevoia de medici din spitale, acolo unde trebuie să ajungă cazurile grave.
Traversăm iarăși o perioadă dificilă pentru noi toți, avem un război la graniță. Sistemul de urgență integrat este un bun câștigat după mulți ani de muncă, de eforturi comune, este unul din sistemele care știe să se autocorecteze și să se dezvolte dinamic și are toate caracteristicile unui sistem viabil, perfectibil dar adaptat nevoilor pacientului.
Considerăm că acest sistem, în care fiecare componentă are un rol bine definit, are un rol strategic, având o coordonare unitară. Credem că în situații de criză majoră, supraviețuirea noastră ca nație are nevoie și de un sistem de urgență unitar. Dezmembrarea lui nu este schimbarea care va aduce plus valoare și nu va rezolva lipsurile existente. Avem nevoie de o predictibilitate și o siguranță a viitorului imediat și a celui îndepărtat, prin asta creând condiții de stabilitate pentru toți cei care lucrează în sistem care, pe lângă presiunea pe care o resimt în fiecare zi, resimt și consecințele acestor atacuri, care de 2 ani au devenit continue.
Apreciem că deciziile referitoare la orice modificare a organizării sistemului integrat de urgență trebuie să aibă la bază analize corecte bazate pe dovezi și nu emoții rostogolite în spațiul public”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News