Marea doamnă a cântecului românesc este interpretată de Lavinia Șandru. Cunoscută publicului mai ales ca jurnalist și fost politician, actrița Lavinia Șandru se află la al treilea film de lung metraj, după rolul din „Ana. Ana Simion” și cel din „Șnițele fermecate”. În filmul ”Ana. Ana Simion” Lavinia Șandru a interpretat rolul unei eroine a rezistenței anti-comuniste din Munții Făgărașului, primind primit premiul pentru debut al juriului Festivalului Internațional de Film de la Varna. 

Alături de Lavinia Șandru, în Maria Tănae joacă actorii Adrian Păduraru, Marius Florea Vizante, Mihai Mălaimare, Gabriel Spahiu.

Produsă de Filmex Romania, pelicula este realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Coproducator este Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii.
Premiera de gală, cu participarea echipei de realizatori, va avea loc pe 26 august, ora 19 la Hollywood Multiplex - Mall Vitan. Tot de la aceeași dată filmul va fi prezentat la cinematografele din reteaua Happy Cinema ( Bucuresti, Bacău, Bistrița, Botșani), precum și în  sălile Romaniafilm din București - Miorița, Cluj - Florin Piersic, Târgu Jiu -,  Craiova - Piatra Neamț - Mon Amour, Sibiu - Arta.

Maria Tănase-acuzații de spionaj

Fiica lui Ion Coandă Tănase şi a Anei Munteanu, Maria Tănase, s-a născut acum 105 ani,  la 25 septembrie 1913 în Mahalaua Cărămidarilor. Nicolae Iorga a considerat-o "Pasărea măiastră" a cântecului popular românesc.

Maria Tănase, supranumită și "Edith Piaf a României", și-a făcut debutul artistic pe scena teatrului de revistă Cărăbuş, condus de celebrul actor Constantin Tănase, în 1934. A fost remarcată apoi de folcloristul Harry Brauner. Acesta a prezentat-o marelui muzicolog Constantin Brăiloiu, întemeietorul Arhivei Internaţionale de Folclor de la Geneva. El este cel care a sfătuit-o să-şi formeze repertoriul muzical pornind direct de la izvoare. Dramaturgul Tudor Muşatescu a îndrumat-o să înregistreze cântece din repertoriul propriu, în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl său.

În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubeşte şi lasă" şi „M-am jurat de mii de ori" la casa de discuri „Columbia" sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreaţă străbate ţara în lung şi în lat şi pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa şi chiar America.

În 1938, participă la jubileul de 30 de ani de la înfiinţarea Universităţii de la Vălenii de Munte, prilej cu care Nicolae Iorga o supranumeşte „Pasărea Măiastră".

Întoarsă în ţară, aceasta este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă aceasta a refuzat. La scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărită în preajma lui Alfred de Chastelain, care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea". Chastelain părăseşte ţara noastră din cauza conflictelor dintre Antonescu şi Marea Britanie.

În timpul războiului participă, alături de marii artişti George Enescu, George Vraca, Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare. În decembrie 1957 este distribuită, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic, în coproducţia româno-franceză Ciulinii Bărăganului, realizată după romanul lui Panait Istrati.

Maria Tănase, marile iubiri

La 16 ani, Mariei Tănase a plecat de acasă înainte să termine liceul. S-a înscris la concursul de Miss România. N-a avut succes şi a pierdut titlul la proba costumului de baie, juriul considerând că are picioarele prea groase. A cunoscut, în schimb, primii fiori de iubire după ce s-a îndrăgostit de un medic. A rămas însărcinată şi medicul pe care-l iubea a ajutat-o să întrerupă sarcina. Intevenţia i-a marcat existenţa. Se spune că din cauza întreruperii de sarcină făcute la 16 ani, Maria nu a mai putut avea copii, aceasta fiind marea suferinţă a vieţii ei. La finalul primei relaţii nefericite de amor s-a apucat de fumat, patimă care avea să îi distrugă viaţa.

De o frumusețe aparte, foarte mulți bărbați doreau să ajungă în brațele Mariei Tănase. După prima dezamăgire în dragoste, prin viața Mariei Tănase  s-a numărat  Ben Smith, supranumit la acea perioadă „magnatul aluminiului". În cele din urmă acesta a reuşit să se logodească cu Maria, dar ea l-a lăsat repede atunci când a venit vorba de măritiş.

Marea ei dragoste a fost Constantin Brâncuşi. Ea avea în jur de 25 de ani, iar el 62 de ani. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", (fragment din „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze" carte scrisă de Petre Pandrea).

Brâncuşi n-a fost singurul sculptor din viaţa Mariei. Ani mai târziu, Maria Tănase avea să aibă o relaţie cu sculptorul Constantin Anghel. S-au văzut şi s-au plăcut pe loc la o petrecere. Anghel i-a cerut să-i pozeze pentru un bust şi Maria a ajuns muza în atelierul lui. Dar  nici relaţia şi nici bustul Mariei n-au mers prea departe. După despărţire, sculptorul a distrus bustul de bronz.

Și-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână, pe un drum secetos, fără apă

După o viaţă amoroasă zbuciumată, Maria Tănase s-a căsătorit cu Clery Sachelarie. Cântăreaţa avea 37 de ani şi multe dezamăgiri amoroase la activ. Cu Clery, bărbatul de care şi-a legat destinul şi căruia avea să-i mărturisească dragostea de pe patul de moare, n-a fost dragoste la prima vedere. Fusese prietenul şi confidentul Mariei ani buni, cel care îi stătuse alături şi îi tolerase aventurile. Clery Sachelarie fusese un moşier şi un magistrat cunoscut şi era cu 13 ani mai mare decât ea. Maria l-a luat de bărbat când nu mai avea nicio avere şi nu mai reprezenta o figură importantă în epocă. Dincolo de relaţii amoroase pasagere, care au continuat chiar şi după căsătorie, Maria Tănase şi-a iubit soţul. I-a mărturisit-o de pe patul de moarte, într-o scrisoare.

Maria Tănase se stinge din viaţă la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase unui notar ultimele dorinţe. Maria a dorit să fie înmormântată cu hainele alese de ea, şi cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă şi panoramă". Şi-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. În cele din urmă, a lăsat câteva rânduri speciale dedicate soţului ei, Clery Sachelarie cu care se măritase în anul 1950. „Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor". Istoricul Dan Falcan povesteşte că la înmormântarea artistei au venit aproape un milion de oameni, iar în România a fost declarată zi de doliu naţional.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News