Au înhățat Lumina ca un alergător, la ștafeta de 400 de metri, și au zbughit-o spre friptura de miel, plecând din curtea bisericii ca din blocstarturi. Iar cruce și-au făcut ca să aibă noroc la 6/49. Ce slujbă, ce înălțare sufletească? Pentru acești oameni, totul e doar o înșiruire de superstiții, iar din sărbătoare au reținut numai partea cu drobul, pe care îl ung cu muștar ca pe mititel, în bufetul gării.Asta după ce au drăcuit două zile, în carfururi, îmbrâncindu-se pentru ouăle vopsite în Austria, aflate, acum, în tendințe. Până și preoții au ajuns să apeleze la trucuri de șoubiz, cum ar fi să aterizeze cu lămpașul, ca niște pop-staruri, după ce le face teasing PR-ul, cu două zile înainte să se întoarcă de la Ierusalim. Unde mai pui zbenguiala din cluburi, cu iepurașele în bikini...

Cei care critică, de Paște și de Crăciun, spiritul consumerist al românilor, să nu uite câteva detalii. În primul rând, România nu se întinde între mall-ul din Vitan și Auchan Militari. La Târgu Jiu am văzut oameni care urcau pe umeri o Cruce până în vârful muntelui și nici unul nu părea ghiftuit sau posesor de credit card. Pentru prea mulți copii din România, pâinea e un fel de cozonac, pe care îl mănâncă duminica, în loc de mămăligă, dacă vânzătorul mai are loc în caietul de datorii, la magazinul din sat. Credința într-o lume în care se trăiește bine aduce alinare de 2011 de ani, prin sate unde n-a ajuns încă banerul cu un mesaj electoral asemănător.

Apoi, să recunoaștem că nu toți pot ajunge la iluminare pur și simplu. Pentru cei care au nevoie de spectacol, fastul sărbătorilor, chiar și făclia coborâtă cu charterul, din cer, au rostul lor.

Ar fi minunat ca fiecare să se roage pentru sufletul celorlalți, dar nu văd nimic rău că-ți faci cruce sperând în ceva recompense personale, cum ar fi norocul la Bingo. Invocarea ajutorului divin, în orice întreprindere umană, e legitimă. Grav mi se pare când dai mită, cum fac cei care încearcă să-și cumpere sănătate sau noroc, plătind sectanților tariful stabilit prin mercurial de așa zise biserici.

Mâncarea și băutura n-or fi în litera, dar sunt în spiritul sărbătorilor. Fiecare se bucură cum poate. Așa cum în societate nu toți ajung filozofi, ci rămân chelneri sau tinichigii, dar e important ca toată lumea să scrie și să citească, sfinții se adună cu puștanii din cluburi și astfel media credinței e trasă în sus, dacă toți știu să se închine și să spună Hristos a-nviat, în loc să bată cuba cu mamaia care le dă lumină.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News